O mișcare de protest amplă afectează în prezent Europa de Vest, transformându-se dintr-o revendicare a elevilor într-un protest generalizat împotriva crizei economice. Manifestările, care au luat amplu în Franța și Italia, au început prin nemulțumiri legate de statutul sistemului de învățământ, dar au evoluat rapid. Acum, participanții protestează împotriva inflației galopante, a prețurilor ridicate la carburanți și a deteriorării serviciilor sociale și publice, generând tensiuni semnificative în marile metropole europene.
Nucleul dur al acestor manifestări este format în principal din tineri, respectiv elevi de liceu și studenți. În Italia, situația a degenerat până când un copil de 11 ani a fost reținut pentru că a vandalizat centrul orașului Milano. Ulterior, la aceste grupări de tineri s-au alăturat activiști de extremă stângă, sindicate, transportatori și agricultori din sudul Italiei. Această extindere a transformat revolta inițială împotriva subfinanțării școlilor și a deficitului de personal într-un conflict social mult mai vast.
În Italia, protestele sunt vizibile atât în metropole precum Roma, Milano sau Torino, cât și în zonele periferice. Un fenomen sociologic relevant este cel numit maranza, reprezentând tineri din a doua generație de imigranți care se simt marginalizați de societate. Aceștia includ persoane din Nordul Africii, precum Maroc, Tunisia sau Algeria, dar și din Europa de Est, incluzând românii, serbii și albanezi. Acești tineri vorbesc italiană fluidă, însă resimt o alienare profundă față de stat.
Efectele pandemiei de COVID-19 și izolarea socială au contribuit la creșterea frustrărilor acestei generații. Există o corelație între comportamentul din stradă și activitatea online, fiind făcute referiri la jocuri video precum GTA, unde distrugerea este permisă. Un procent infim de manifestanți, aproximativ 5%, manifestă prin violență în lumea reală ceea ce experimentează zilnic în mediul virtual. Această refulare de energie a dus la escaladarea tensiunilor și la implicarea unor organizații extremiste.
În Italia a apărut și o mișcare specifică, numită 17 octombrie, care se prezintă ca o mișcare anarhică și antisistem. Acești participanți susțin că statul nu îi reprezintă și că nu au nicio legătură cu partidele politice sau cu instituția școlii. Lupta de stradă a ajuns și în domeniul artistic, fiind observată o legătură între tinerii care distrug zone din apropierea Domului din Milano și ascultarea muzicii rap. Unii artiști au acuzat alte persoane din genul lor că promovează distrugerea prin textele lor.
Aceste fenomene de instabilitate socială și proteste de amploare sunt adesea amplificate de contextul economic global marcat de creșterea prețurilor. În Europa, tensiunile sociale pot fi alimentate de o combinație între dificultățile financiare ale populației și sentimentul de lipsă de reprezentare politică. Această situație reflectă o vulnerabilitate a sistemelor de guvernare în fața presiunilor economice și a noilor dinamici demografice din marile orașe europene.
