Victoria lui Abraham Lincoln la alegerile prezidențiale din 6 noiembrie 1860 a marcat un punct de cotitură în istoria Statelor Unite, declanșând o criză politică fără precedent. Primul președinte republican a câștigat prin susținerea statelor din Nord și din regiunile vestice, fără a obține niciun vot în statele sudice. Această victorie a fost percepută de statele din Sud ca o amenințare directă la adresa sistemului lor social și economic, bazat pe sclavie.
Conflictul dintre Nord și Sud se fundamenta pe diferențe economice și sociale profunde, în care industria rapidă a Nordului se opunea agriculturii de plantație din Sud. În regiunea sudică, producția de bumbac, tutun și zahăr depindea integral de munca sclavilor afro-americani. Tensiunile au fost amplificate de dezbaterile privind extinderea sclaviei în noile teritorii occidentale și de decizii juridice precum cazul Dred Scott v. Sandford din 1857, care a limitat capacitatea Congresului de a interzice sclavia.
Campania electorală din 1860 a fost marcată de o fragmentare politică majoră, în special în cadrul Partidului Democrat. Acesta s-a divizat între susținătorii lui Stephen A. Douglas în Nord și cei care l-au susținut pe John C. Breckinridge în Sud. O a treia forță, Partidul Uniunii Constituționale, a încercat să medieze prin candidatul John Bell, însă programul republican al lui Lincoln, axat pe opozarea extinderii sclaviei și dezvoltarea infrastructurii, a dominat rezultatul final.
În Colegiul Electoral, Abraham Lincoln a obținut 180 de voturi, depășind pragul necesar de 152, în timp ce ceilalți candidați au obținut valori mult mai mici. Deși a reprezentat doar aproximativ 40% din votul popular, sistemul electoral american i-a permis să câștige președinția. Reacția statelor sudice a fost imediată, Carolina de Sud devenind primul stat care a decis să părăsească Uniunea pe 20 decembrie 1860, urmată rapid de Mississippi, Florida, Alabama, Georgia, Louisiana și Texas.
După formarea Confederației Statelor Americii sub conducerea lui Jefferson Davis, tensiunile au culminat cu atacul asupra Fort Sumter pe 12 aprilie 1861. Deși prioritatea inițială a lui Lincoln a fost menținerea integrității Uniunii, obiectivele au evoluat spre abolirea sclaviei. Proclamația de Emancipare, adoptată la 1 ianuarie 1863, a schimbat radical cursul războiului, permițând recrutarea afro-americanilor în armata Uniunii și pregătind terenul pentru ratificarea Al Treisprezecelea Amendament.
Istoria politică a Statelor Unite a fost modelată de aceste fracturi între puterea federală și autonomia statelor. Evoluția de la o țară în expansiune la un conflict armat masiv subliniază dificultatea de a integra modele economice divergente într-un singur cadru constituțional. Procesul de unificare și transformarea socială beenificată de război au definit perioada de după alegerea lui Lincoln, transformând radical structura societății americane.
