Violentele care au izbucnit în Milano sâmbătă, 17 octombrie, au transformat piețele publice într-un câmp de luptă, unde tineri au asaltat magazine și au atacat mașinile poliției. Manifestanții au vizat în principal magazine precum Nike, Foot Locker și Decathlon, în loc de buticurile de lux. Evenimentele au fost marcate de un comportament de tip „sparge, ia, fugi”, fiind documentate în timp real pe platforma TikTok de către participanți.
Profilul celor implicați este unul de tineri scunzi și firavi, îmbrăcați în treninguri negre, hanorace și cagule care le lasă vizibile doar ochii. Acești participanți au acționat în grupuri mici, de maxim zece persoane, și au folosit haosul ca pe un decor pentru selfie-uri și clipuri video. Mulți dintre ei au utilizat filtre de tip „pisicuță” sau „iepuraș” în timp ce forțele de ordine foloseau gaze lacrimogene pentru a dispersa mulțimea.
Participanții au sosit din diverse zone, inclusiv din provincii precum Brescia, Bergamo, Varese și Pavia, dar și din cartiere periferice ale Milanului, precum Crescenzago sau San Siro. Unii au urmat marșul de la începutul acestuia, la ora 15:00, în timp ce alții au ajuns la fața locului doar după ce videoclipurile au devenit virale. Unii au declarat că au venit special pentru a provoca haos și au propus atacarea sediului administrației municipale, Palazzo Marino.
Deși unele centre sociale de stânga au încercat să exprime solidaritate și să ofere o direcție politică distrugerilor, mișcările de extremă stângă au rămas în largul evenimentelor. Manifestanții au scandat lozinci împotriva „guvernului fascist” și a „Europei celor bogați”, însă revolta a fost lipsită de lideri sau de o strategie clară. Mulți dintre cei care au ocupat străzile nu au drept de vot sau cetățenie italiană, fiind elevi sau persoane care au abandonat școala.
Implicarea tinerilor este alimentată de o furie profundă și de mesaje de ură la adresa poliției, influențate de genul muzical „trap” ascultat de aceștia. Participanții au folosit trofee precum indicatoare rutiere sau lămpi de avertizare de pe șantiere pentru a marca evenimentul. Această formă de revoltă socială, care nu poate fi încadrată într-un cadru politic de dreapta sau de stânga, reflectă o marginalizare pe care establishmentul politic pare să o ignore.
Manifestările violente din marile orașe europene, precum Milano, Paris sau Madrid, reflectă o tendință de instabilitate socială în care tehnologia și rețelele de socializare joacă un rol central. Aceste evenimente de gherilă urbană sunt adesea caracterizate de o lipsă de structură politică tradițională, fiind motivate mai degrabă de o dorință de spectacol digital și de o furie generată de condițiile de viață precare.
