Băncile centrale au realizat achiziții de 321 de tone de aur în timpul trimestrului al treilea din anul 2026, conform datelor furnizate de Consiliul Mondial al Aurului (WGC). Această evoluție marchează cel mai rapid ritm de acumulare a metalului prețios de la finalul anului 2024 încoace. Procesul de cumpărare a accelerat considerabil după un început de an caracterizat printr-un ritm lent, în ciuda volatilității cotației aurului și a presiunilor economice cauzate de scumpirea energiei.
În primele nouă luni ale anului 2026, totalul de aur acumulat de băncile centrale a ajuns la aproximativ 675 de tone. Această cifră este ușor peste nivelul înregistrat în aceeași perioadă a anului 2025, indicând o tendință de creștere a cererii. Instituțiile monetare au reușit să susțină această cerere chiar și în condițiile în care prețul aurului a fost influențat de aprecierea dolarului și de așteptările pieței privind menținerea dobânzilor la niveluri ridicate.
Din punct de vedere geografic, China și Polonia au ocupat poziția celor mai mari cumpărători în trimestrul al treilea, achiziționând 63, respectiv 41 de tone de aur. În contrast, Rusia a figurat ca principalul vânzător pe piață, reducându-și rezervele de aur cu un total de 19 tone. WGC menționează că prețurile mai scăzute ale metalului și aprecierea dolarului au servit drept factori de încurajare pentru anumite bănci centrale în procesul de achiziție.
Raportările oficiale privind aceste tranzacții rămân însă incomplete, deoarece aproape două treimi din achizițiile estimate nu sunt incluse în datele publicate de autoritățile monetare. În paralel, cererea de bijuterii a suferit o scădere drastică de 17% în trimestrul al treilea, ajungând la 313 tone. Aceasta reprezintă cel mai scăzut nivel înregistrat pentru această perioadă a anului începând cu anul 2000, fiind afectată de inflația ridicată și de modificările fiscale din India și China.
Evoluția pieței aurului este strâns legată de indicatorii macroeconomici globali, precum rata inflației și puterea de cumpărare a consumatorilor. În contextul actual, inflația ridicată a afectat direct capacitatea de consum, în timp ce politicile fiscale din economii mari precum China și India au influențat direct cererea de bijuterii. Aceste dinamici de piață contribuie la o fragmentare între cererea instituțională, susținută de bănci, și cea de retail, aflată în declin.
Contextul economic global rămâne volatil, influențând modul în care statele și indivizii își gestionează rezervele și bunurile. În timp ce băncile centrale caută diversificarea prin aur, consumatorii de retail se confruntă cu presiuni financiare constante. Această divergență între comportamentul instituțiilor monetare și cel al pieței de bijuterii subliniază complexitatea actuală a cererii globale pentru metalele prețioase.
