Canada și Uniunea Europeană explorează posibilitatea instituirii unor consultări permanente pentru coordonarea politicilor comune, menținând în același timp dreptul fiecărei părți de a lua decizii autonome. Propunerea a fost prezentată de ambasadorul canadian Jonathan Wilkinson în cadrul unei audieri la Comisia pentru afaceri externe (AFET) a Parlamentului European, desfășurată pe 3 noiembrie. Obiectivul central este crearea unui mecanism de dialog care să prevină deciziile care ar putea afecta involuntar interesele partenerului.
Jonathan Wilkinson a subliniat că această apropiere instituțională ar permite organizarea unor consultări regulate înainte de adoptarea unor măsuri importante. Acest proces nu implică transferarea puterii de decizie de la Canada către UE sau invers, ci urmărește o cooperare mai eficientă prin comunicare timpurie. Ambasadorul a lăsat deschisă posibilitatea ca viitoarea asociere să includă și alte elemente suplimentare, care vor fi analizate și discutate în lunile următoare.
Delphine Pronk, reprezentanta Serviciului European de Acțiune Externă, a explicat că prima etapă a acestui proces va utiliza acordurile deja existente între cele două părți. Modelul final de asociere va trebui conturat împreună cu Canada, statele membre ale Uniunii și Parlamentul European. Direcțiile identificate includ coordonarea politicilor, cooperarea directă între instituții și o participare mai extinsă la diverse programe, însă detaliile despre drepturi și contribuții rămân încă de definit.
Termenul de „membru asociat”, utilizat în discuții, nu reprezintă o categorie de membri a UE prevăzută de tratate și nu conferă Canadei drept de vot în instituțiile europene. O eventuală asociere ar necesita aprobarea prin procedurile juridice aplicabile, inclusiv votul Parlamentului European și unanimitatea în Consiliu. Această structură nu permite Canadei numirea unui comisar sau ocuparea de locuri în Parlamentul European, limitându-se la cooperare în cadrul competențelor actuale.
În ceea ce privește programele de cercetare și educație, Canada este deja asociată la pilonul II al Horizon Europe, dar accesul la alte componente sau la Erasmus+ depinde de acorduri specifice. De asemenea, participarea la achizițiile prin SAFE permite companiilor canadiene accesul la anumite proiecte, fără ca Ottawa să primească împrumuturi sau să decidă utilizarea bugetului european. Negocierile pentru o implicare mai profundă în Erasmus+ au fost deja convenite de lideri.
În cadrul Uniunii Europene, procesul de aderare a unui stat nou este reglementat de articolul 49 din Tratatul privind UE, fiind o procedură de integrare completă. În schimb, articolul 217 din Tratatul privind funcționarea UE permite stabilirea unor acorduri de asociere cu țări terțe, bazate pe drepturi și obligații reciproce. Aceste acorduri de asociere nu transformă partenerul într-un stat membru, ci creează un cadru de cooperare specializat pentru acțiuni comune și proceduri de parteneriat.
