Comisia Europeană a prezentat propunerea de cadru legislativ numită „Affordable Housing Act”, care vizează zonele aflate sub presiune pe piața locuințelor. Această inițiativă stabilește criterii comune pentru identificarea orașelor sau cartierelor unde locuințele au devenit prea scumpe în raport cu veniturile cetățenilor. Propunerea prevede că autoritățile locale ar putea introduce restricții privind închirierile pe termen scurt sau locuințele secundare, însă regulile nu sunt încă în vigoare, deoarece documentul trebuie să parcurgă procedura legislativă europeană.
Identificarea unei zone sub „stres locativ” se va baza pe raportul dintre prețul unei locuințe și venitul disponibil pe cap de locuitor. O zonă este considerată afectată dacă prețul unei locuințe medii este echivalentul a cel puțin opt ani de venit disponibil. Dacă acest raport atinge valoarea de 10, autoritatea nu mai trebuie să demonstreze deteriorarea accesibilității în ultimii zece ani. În aceste cazuri, autoritățile pot interveni asupra proprietăților care nu reprezintă reședința principală a gazdei, dacă demonstrează că activitatea lor afectează disponibilitatea locuințelor.
Propunerea nu vizează interzicerea platformelor precum Airbnb, ci se concentrează pe gestionarea locuințelor utilizate în regim hotelier. Autoritățile ar putea restricționa închirierile pe termen scort în locuințele care nu sunt reședința principală a proprietarului. Diferența este clară între persoana care închiriază ocazional propria locuință și cea care deține mai multe apartamente pentru scopuri comerciale. Măsurile trebuie să fie proporționale, limitate teritorial și să nu existe o alternativă mai puțin restrictivă care să fie la fel de eficientă.
În ceea ce privește locuințele secundare sau cele folosite ca investiții, propunerea permite implementarea unor reguli specifice de utilizare. Acestea pot include limitarea numărului de proprietăți secundare sau declararea destinației unei locuințe înainte de achiziție. Un aspect important este că noile reguli nu se vor aplica retroactiv locuințelor cumpărate înainte de intrarea în vigoare a măsurii. În plus, propunerea subliniază că nu se va impune un plafon european pentru chirii, nici o armonizare a nivelului acestora între statele membre.
Restricțiile propuse nu sunt menite să fie permanente, având o perioare de aplicare de cel mult cinci ani. După această perioadă, este necesară o nouă evaluare a situației pentru a vedea dacă mai sunt îndeplinite condițiile de stres locativ. Dacă condițiile nu mai sunt prezente, măsura trebuie retrasă, iar persoanele afectate vor avea dreptul de a contesta evaluarea în instanță. Scopul principal rămâne creșterea ofertei prin readucerea locuințelor vacante pe piața rezidențială de termen lung.
Problema structurală a lipsei de locuințe este una complexă, fiind cauzată de factori precum lipsa terenurilor, procedurile de autorizare dificile și investițiile insuficiente. Comisia Europeană recomandă, alături de acest pachet, și măsuri precum renovarea clădirilor existente sau simplificarea procedurilor de autorizare. Această abordare vizează rezolvarea crizei prin creșterea ofertei, nu doar prin restricționarea cererii, pentru a reduce presiunea asupra prețurilor și a facilita accesul la locuințe pentru mai mulți cetățeni.
