Criza apei nu mai reprezintă doar un scenariu ipotetic pentru viitor, ci este o realitate care afectează deja numeroase regiuni din Europa. Juliette Lassman, analistă de politici în domeniul guvernanței apei și economiei circulare în cadrul OCDE, a avertizat că nivelurile scăzute ale râurilor au impact direct asupra transportului, producției de energie și agriculturii. Fenomenul este vizibil în mod clar în zona bazinului Dunării, unde seceta modifică activitatea economică.
Impactul resurselor insuficiente de apă se resimte puternic în sectorul energetic și în comerț. În România, centrala nucleară de la Cernavodă a fost nevoită să fie oprită controlat, deși aceasta asigură aproximativ o cincime din producția de electricitate a țării. Un caz similar a fost înregistrat și în Ungaria, unde centrala nucleară Paks a trebuit să își limiteze producția din cauza nivelului scăzut al Dunării, afectând aprovizionarea energetică locală.
În Austria, consecințele secetei asupra logisticii au fost masive, transportul de mărfuri pe Dunăre scăzând cu 94% în perioadele de vârf. Juliette Lassman subliniază că, deși schimbările climatice intensifică fenomenele meteo extreme, precum inundațiile sau secetele, problema este agravată și de modul în care statele gestionează apa. Multe practici de administrare au fost concepute pentru perioade cu abundență, nu pentru riscul actual de penurie.
Pentru a evita conflictele sociale și economice, statele trebuie să stabilească prin lege o ordine clară a priorităților în utilizarea apei. În Ungaria, de exemplu, prioritatea este acordată situațiilor de urgență, precum funcționarea spitalelor sau stingerea incendiilor, urmată de apa potabilă pentru populație. Sectorul agricol și industria se află pe poziții inferioare în ierarhia de consum, ceea ce permite autorităților să aplice restricții controlate în timpul crizelor.
O soluție viabilă pentru gestionarea resurselor este reutilizarea apelor uzate tratate, tehnologie deja disponibilă în Europa pentru agricultură și industrie. Totuși, Juliette Lassman precizează că este necesară crearea unor reglementări și a unor mecanisme de finanțare care să facă această practică atractivă economic. În prezent, dacă utilizarea apei din rețeaua publică rămâne mai ieftină decât procesarea apei uzate, companiile nu vor avea un motiv real de a adopta noi tehnologii.
Gestionarea resurselor de apă necesită o adaptare a legislației și a instituțiilor pentru a face față atât secetelor, cât și inundațiilor tot mai frecvente. State precum Letonia, care nu au avut până acum reguli de prioritate, încep să înțeleagă că apa nu mai este o resursă inepuizabilă. Pregătirea pentru perioadele de penurie necesită o schimbare de perspectivă, trecând de la gestionarea inundațiilor la administrarea riscului de lipsă a apei.
