Importurile Uniunii Europene de penicilină și derivați provin în proporție de 86% din China în anul 2025, conform datelor Eurostat. Această cifră reflectă o creștere dramatică față de anul 2019, când cota Chinei era de doar 44%. În același timp, capacitatea de export a Europei a scăzut semnificativ, ajungând la aproximativ o cincime din nivelul de la începutul anilor 2000, semnalând o vulnerabilitate majoră a continentului.
Ultima unitate europeană complet integrată pentru producția de penicilină, operată de Sandoz în Kundl, Austria, se confruntă cu presiuni economice severe. Stephanie Jedner, directoarea unității austriece, a avertizat că, în cazul în care această fabrică își oprește activitatea, Europa va deveni complet dependentă de China pentru acest antibiotic. Compania semnalează că producătorii chinezi oferă ingrediente active la costuri mult mai mici decât cele europene.
Disparitățile de costuri sunt alimentate de prețurile energiei, care în 2025 au fost cu aproape 50% mai ridicate în Uniunea Europeană comparativ cu China. Pentru fabrica din Kundl, consumul de energie este extrem de ridicat, fiind comparabil cu cel al orașului Innsbruck, care are peste 130.000 de locuitori. Această presiune asupra costurilor de producție face imposibilă concurența directă cu producătorii asiatici fără intervenția autorităților.
Sandoz a depus în luna martie o plângere la Comisia Europeană, susținând că anumite substanțe active pentru amoxicilină sunt exportate în Europa sub costul de producție. Această practică ar beneficia de sprijin prin subvenții, afectând piața europeană. În acest context, mai mulți experți și oficiali europați au indicat faptul că Bruxelles-ul ar putea deschide o investigație anti-dumping, deși nu există un calendar cert pentru această decizie.
Problema este agravată de faptul că până la 90% din ingredientele active utilizate global pentru fabricarea antibioticelor sunt produse în afara Europei, în principal în China și India. De asemenea, producătorii locali critică mecanismele de achiziție publică, care tind să favorizeze aproape exclusiv criteriul celui mai mic preț. Această abordare face extrem de dificilă menținerea capacităților de producție locale în interiorul Uniunii Europene.
Situația actuală transformă accesul la antibiotice dintr-o problemă de competitivitate industrială într-una de securitate economică. Pe măsură ce lanțurile de aprovizionare devin concentrate în afara continentului, dependența de o singură sursă de aprovizionare pentru medicamente esențiale riscă să devină o temă strategică similară cu securitatea energetică sau gestionarea materiilor prime critice, într-un climat marcat de tensiuni comerciale globale.
