Un summit european desfășurat la Milano a tras un semnal de alarmă privind starea sănătății în Europa, subliniind insuficiența investițiilor în prevenție. În prezent, doar 3 cenți din fiecare euro alocat sistemelor de sănătate sunt direcționați către măsurile preventive, în timp ce restul bugetelor sunt consumate de tratarea bolilor deja instalate. Această abordare pune în pericol stabilitatea economică a continentului din cauza creșterii costurilor medicale și a pierderilor de productivitate.
Impactul economic al bolilor cardiovasculare în Uniunea Europeană este extrem de ridicat, depășind anual pragul de 282 de miliarde de euro. Din această sumă masivă, aproximativ 47 de miliarde de euro reprezintă pierderi directe de productivitate, iar peste 250 de milioane de zile de muncă sunt pierdute anual din cauza dizabilităților cauzate de aceste afecțiuni. Cercetările confirmă că 55% din aceste costuri sunt destinate asistenței medicale directe, restul de 45% fiind suportate de familii sau reprezentând pierderi economice.
Situația este critică în România, unde bolile cardiovasculare rămân principala cauză de deces, provocând anual aproximativ 150.000 de pierderi de vieți omenești. Rata mortalității în țara noastră este de 2,5 ori mai mare decât media Uniunii Europene, reflectând dificultățile sistemului sanitar. În plus, peste 1,3 milioane de adulți români au fost diagnosticați cu diabet, însă estimările indică faptul că jumătate dintre cazuri rămâne nediagnosticat sau fără un tratament adecvat.
Subdiagnosticarea reprezintă o barieră majoră în Europa, deoarece peste 22 de milioane de persoane din regiune suferă de diabet fără să știe acest lucru. La nivel global, peste 40% din persoanele cu diabet nu își cunosc diagnosticul, ceea ce duce la complicații renale și cardiovasculare grave. În România, obezitatea afectează 39% din populația adultă, constituind principalul factor determinant pentru apariția diabetului de tip 2, agravând astfel presiunea asupra resurselor medicale.
Accesul la tratamente inovatoare este marcat de inegalități majore, cu timpi de așteptare care depășesc media europeană de 532 de zile. În timp ce în Germania pacienții primesc tratamente în aproximativ 120 de zile, în regiunile din Centrul și Estul Europei așteptarea poate depăși 1.200 de zile. Raportul Patients W.A.I.T. Indicator evidențiază aceste decalaje dramatice, care adâncesc prăpastia dintre nivelul de îngrijire oferit în piețele mature și cel din restul blocului comunitar.
În România, Programul Național de Diabet beneficiază de o finanțare anuală de aproximativ 3 miliarde de lei, fiind una dintre cele mai mari alocări din sistemul de sănătate. Cu toate acestea, gestionarea acestor fonduri se confruntă cu probleme legate de transparența listelor de așteptare și de criterii de eligibilitate care limitează accesul pacienților. Necesitatea unei schimbări de paradigmă de la tratarea acută la prevenția pe termen lung rămâne o prioritate pentru sustenabilitatea sistemelor publice.
