Experții Gwendolyn Sasse, Lucina Drampian și Ljubica Djordjević au recomandat Uniunii Europene utilizarea unor repere mai consecvente pentru monitorizarea drepturilor minorităților în țările candidate. Recomandările au fost prezentate în cadrul unui atelier organizat pentru Comisia pentru petiții a Parlamentului European. Această inițiativă vizează implementarea unor criterii comparabile între rapoartele succesive și implicarea directă a comunităților vizate în procesul de evaluare a progreselor realizate de statele candidate.
Politologa Gwendolyn Sasse, directoare a Centre for East European and International Studies, ZOiS, propune ca drepturile minorităților să devină un reper explicit și constant în instrumentele Parlamentului privind extinderea. Ea sugerează ca rapoartele de țară ale Comisiei pentru afaceri externe să includă standard o secțiune dedicată acestui subiect. De asemenea, Sasse propune ca birourile de legătură ale Parlamentului din țările candidate să servească drept puncte de contact pentru organizațiile minorităților și societatea civilă.
Lucina Drampian, din Secretariatul Comitetului consultativ al Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, susține utilizarea sistematică a evaluărilor Consiliului Europei. Ea explică faptul că acest mecanism oferă monitorizare continuă, demonstrând dacă legislația este aplicată efectiv în viața cotidiană a persoanelor. Drampian a subliniat că materialul produs de Consiliul Europei poate completa evaluările Comisiei, oferind expertiză și standarde care urmăresc impactul real al politicilor asupra comunităților.
Ljubica Djordjević, de la European Centre for Minority Issues, cere o coordonare mai structurată între UE, Consiliul Europei și OSCE pentru a asigura predictibilitatea rapoartelor. Ea propune desemnarea unui consilier special pentru minorități în cadrul Comisiei responsabile de extindere, cu rolul de a urmări transversal dosarele de țară. Djordjević solicită, de asemenea, ca organizațiile minorităților să poată prezenta rapoarte alternative pentru a identifica discrepanțele dintre legile formale și aplicarea lor reală.
În prezent, protecția minorităților face parte din criteriile politice ale aderării, însă evaluările sunt construite în mare parte pe baza situației specifice a fiecărei țări. Lipsa unui sistem european armonizat de norme și indicatori comparabili cu acquis-ul existent în alte domenii reprezintă o problemă centrală. Această fragmentare face ca monitorizarea să fie mai puțin vizibilă în metodologiile de extindere recente, comparativ cu logica de la Copenhaga din 1993.
Procesul de extindere al Uniunii Europene implică cerințe politice stricte pentru statele care doresc aderarea. În cazul Ucrainei, de exemplu, Comisia a indicat faptul că s-a adoptat o fișă de parcurs și un plan de acțiune privind minoritățile naționale. Această colaborare cu Consiliul Europei arată cum recomandările externe pot fi integrate în instrumentele de aderare, deși nu există încă un sistem uniform aplicat tuturor statelor candidate.
