Laura Codruța Kövesi, în pragul încheierii mandatului său de șapte ani, a avertizat că Parchetul European (EPPO) se confruntă cu riscuri majore de subminare. Într-un interviu acordat Politico, ea a subliniat că instituția riscă să fie „ucidă încet pentru că își face treaba”. Această amenințare provine dintr-o combinație de presiuni politice, subfinanțare și o birocrație excesivă care blochează activitatea de combatere a fraudelor împotriva bugetului Uniunii Europene.
Subfinanțarea reprezintă unul dintre principalele puncte de îngrijorare menționate de Kövesi. Deși pe hârtie ar fi necesari 230 de procurori europeni delegați, fondurile actuale permit existența a doar 180 de specialiști. În plus, bugetul disponibil acoperă doar o treime din costurile necesare pentru serviciul de securitate al instituției. Această lipsă de resurse financiare limitează capacitatea de reacție a parchetului în fața criminalității organizate care vizează fondurile europene.
Problemele administrative și întârzierile legislative complică suplimentar situația actuală a EPPO. Kövesi a indicat faptul că revizuirea regulamentului instituției este amânată încă din anul 2021, ceea ce creează un climat de incertitudine. Discuțiile nesfârșite privind arhitectura antifraudă și implementarea unui registru comun de intrare produc blocaje birocratice. Aceste obstacole apar într-un context în care nivelul de detectare a fraudelor și numărul cazurilor de succes au crescut semnificativ.
Presiunea politică este o altă formă de atac asupra independenței parchetului european. Kövesi a menționat încercări de intimidare, precum situația din Grecia legată de reînnoirea procurorilor delegați sau dificultățile din Polonia, unde sunt doar 15 procurori în loc de cei 24 prevăzuți. Ea a criticat și atitudinea unor politicieni care se consideră deasupra legii, refuzând să coopereze sau să comente investigații precum „Pfizergate”, invocând adesea argumente legate de suveranitatea națională.
Conflictul de competențe reprezintă o barieră majoră în investigarea persoanelor cu influență. Kövesi a explicat că, atunci când EPPO deschide o anchetă împotriva unor politicieni de profil înalt sau persoane bogate, la nivel național pot apărea brusc cazuri cu același obiect. În astfel de situații, procurorii generali pot decide că EPPO nu este competentă, ceea ce blochează procesul de justiție. Ea a respins ideea că cooperarea cu EPPO ar diminua suveranitatea, susținând că aceasta oferă protecție suplimentară.
Instituțiile europene funcționează într-un cadru juridic complex, unde independența justiției este esențială pentru gestionarea fondurilor comune. În cadrul Uniunii Europene, cooperarea între procurorii naționali și cei europeni este reglementată prin tratate care urmăresc protejarea intereselor economice ale tuturor statelor membre. Eficiența acestor mecanisme de control depinde direct de stabilitatea bugetară și de respectarea procedurilor de delegare a procurorilor în cadrul rețelei de justiție europeană.
