Planificarea viitoarelor rețele de hidrogen din Uniunea Europeană prezintă un decalaj semnificativ față de dezvoltarea infrastructurii de gaze naturale. Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei, ACER, a evidențiat că, deși hidrogenul domină proiectele propuse la nivel european, integrarea acestora în strategiile naționale este deficitară. Din totalul de 345 de proiecte analizate în cadrul proiectului TYNDP 2026, doar o mică parte este reflectată în planurile de dezvoltare specifice fiecărui stat membru.
Analiza detaliată a proiectului TYNDP 2026 relevă faptul că hidrogenul reprezintă 70% din portofoliul european, o creștere de la 62% în raport cu ciclul din 2024. Totuși, numai 38% dintre cele 243 de proiecte de hidrogen apar în planurile naționale de dezvoltare. În contrast, pentru infrastructura de gaze naturale, rata de includere este mult mai ridicată, atingând 88% din cele 76 de proiecte europene identificate în această categorie de analiză.
ACER identifică mai multe obstacole majore care limitează coordonarea acestor investiții, precum cadrele instituționale incomplete și diferențele metodologice între state. Agenția subliniază că nivelurile de control exercitate de autoritățile naționale de reglementare sunt inegale, iar lipsa de transparență afectează evaluarea costurilor. Multe planuri naționale nu publică informații esențiale, precum descrierea tehnică sau data estimată a punerii în funcțiune, ceea ce îngreunează monitorizarea progresului proiectelor.
Problemele instituționale sunt evidente, deoarece rețelele de gaze funcționează într-un cadru matur, în timp ce sistemul pentru hidrogen este încă în faza de stabilire. Aproximativ trei sferturi dintre statele membre nu au desemnat încă un operator de rețea de hidrogen certificat conform noilor reguli europene. Polonia este singurul stat care a finalizat acest proces, în timp ce alte țări, precum Belgia, Danemarca sau Spania, se află în etape diferite de reevaluare sau atribuire.
Agenția recomandă o coordonare mai strânsă între sectoarele electricitate, gaze și hidrogen pentru a evita investiții necorespunzătoare. O planificare slab coordonată poate duce fie la active care nu sunt utilizate suficient, fie la o infrastructură insuficientă pentru cererea viitoare a pieței. ACER solicită ca planurile naționale să fie elaborate cel puțin o dată la doi ani și să includă detalii clare despre conversia conductelor și conectarea producției de biometan.
În ceea ce privește România, agenția menționează că țara se numără printre statele care au introdus posibilitatea injectării hidrogenului în rețeaua de transport a gazelor. Deși România are un plan de dezvoltare a rețelei de gaze elaborat într-un ciclu bienal și utilizează scenarii comune pentru gaze și hidrogen, infrastructura fizică de transport de hidrogen pur rămâne în etapa de dezvoltare planificată, nefiind încă operațională.
context_missing: false
