Centre for European Policy Studies propune ca statele candidate să poată participa treptat la diverse politici, programe și structuri ale Uniunii Europene înainte de momentul aderării depline. Această recomandare este formulată într-un policy brief elaborat de Michael Emerson și Tinatin Akhvlediani. Autorii sugerează că accesul la beneficii europene ar trebui condiționat de îndeplinirea unor reforme specifice, într-un context în care liderii UE urmează să discute extinderea la Consiliul European din 15–16 octombrie.
O primă recomandare vizează simplificarea procesului de negociere prin separarea disputelor bilaterale de criteriile tehnice de aderare. Autorii propun ca deciziile intermediare, precum deschiderea sau închiderea etapelor de negociere, să fie adoptate prin vot cu majoritate calificată, evitând astfel blocajele cauzate de un singur stat membru. Totuși, decizia finală privind admiterea unui nou stat membru și ratificarea tratatului de aderare ar trebui să rămână supuse cerinței de unanimitate, conform reglementărilor actuale.
Integrarea graduală ar trebui să devină un traseu clar, în care fiecare reformă implementată să deschidă accesul la anumite politici sau programe europene. Statele candidate ar putea participa la activitatea unor agenții și politici ale UE fără a deține drept de vot înainte de aderarea formală. Acest model ar putea include deja exemple precum reducerea tarifelor de roaming sau participarea la Zona unică de plăți în euro, oferind o perspectivă concretă asupra beneficiilor obținute prin reforme.
Autorii analizează și posibilitatea unui statut intermediar pentru țări precum Ucraina, care ar putea participa la instituții fără drept de vot până la finalizarea procesului de ratificare. Există însă un avertisment privind riscul ca această integrare să devină un substitut permanent pentru aderare, creând o zonă de „aproape aderare”. Pentru a evita acest scenariu, CEPS cere ca integrarea să fie legată explicit de procesul de aderare finală, reducând distanța către statutul de membru la fiecare etapă.
O a treia recomandare propune ca extinderea să nu mai fie tratată doar ca o politică de vecinătate, ci să fie integrată în strategiile de securitate, apărare, energie și competitivitate ale UE. Deoarece noile aderări pot modifica capacitățile militare și tehnologice ale Uniunii, extinderea trebuie să fie parte din planificarea strategică globală. Această abordare este deja vizibilă în agenda instituțională, unde Comisia evaluează impactul extinderii asupra pieței unice, securității alimentare și a migrației.
Procesul de extindere al Uniunii Europene are loc într-un cadru de reforme interne intense, unde instituțiile europene trebuie să își adapteze funcționarea pentru a gestiona un număr mai mare de state membre. Dezbaterea actuală vizează nu doar pregătirea candidaților, ci și capacitatea de decizie a UE pentru a preveni blocajele în cadrul Consiliului European. Comisia Europeană pregătește deja evaluări privind efectele extinderii asupra statului de drept și a funcționării globale a blocului european.
