Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a lansat o propunere surprinzătoare în cadrul discursului despre Starea Uniunii, sugerând ca Canada să devină primul membru asociat al UE. Această inițiativă a creat o stiră de impact, deoarece implică o nouă formă de parteneriat între blocul european și o putere mijlocie precum Canada. Obiectivul este consolidarea unei alianțe care să funcționeze ca o a treia cale între marile puteri SUA și China.
Robert Metsola, președintele Parlamentului European, a indicat că și alte țări, precum Australia și Noua Zeelandă, ar putea urma modelul Canadei. În acest context, ministrul austral al Comerțului, Don Farrell, a declarat că Australia urmărește cu interes evoluțiile propuse de Mark Carney. Această mișare este văzută ca o tentativă de diversificare a relațiilor comerciale, în contextul tarifelor impuse de SUA, în ciuda existenței acordurilor de securitate cu Washingtonul.
Totuși, propunerea a generat dificultăți diplomatice, fiind considerată de unii diplomați europeni drept o decizie neînțeleaptă și periculoasă. Surse din Bruxelles au raportat că ideea de statut de membru asociat nu a fost prezentată statelor membre înainte de discursul președintei Comisiei Europene. Unii diplomați au subliniat că nu există o claritate asupra a ceea ce presupune acest statut, în timp ce Germania a adoptat un ton prudent, cerând analize suplimentare.
În Canada, abordarea este mult mai prudentă, premierul Mark Carney refuzând să utilizeze explicit termenul de membru asociat. Deși a salutat ambiția de cooperare în domenii precum inteligența artificială, apărarea sau mineralele rare, Carney a menționat că orice decizie va necesita un vot în Parlamentul Canadei. În prezent, discuțiile se concentrează pe un început de proces, fără a garanta un statut juridic definit.
Situația este complicată de faptul că unele state membre ale UE nu au ratificat încă acordul de liber schimb CETA cu Canada. Există temeri legate de impactul liberalizării comerțului asupra producătorilor europeni, un scenariu similar cu cel din cazul acordului UE-Mercosur. Pe lângă aceasta, țările din cadrul CPTPP, precum Japonia sau Singapore, sunt presate de rivalitatea dintre SUA și China pentru a menține o ordine bazată pe reguli.
Această încercare de a crea un parteneriat extins vine într-un moment în care ordinea liberală globală este sub presiune. Puterile mijlocii, care fac parte din G20, caută să stabilească mecanisme eficiente de soluționare a disputelor comerciale pentru a evita dependența de marile economii. Proiectul de a crea o zonă de cooperare vastă, care să includă tehnologia și domeniile cu aplicabilitate militară, rămâne un obiectiv complex de realizat.
