Procesul de recrutare devine un punct critic de risc pentru numeroase companii, depășind limitele fabricilor sau șantierelor. Pe măsură ce standardele ESG și cerințele de „due diligence” devin tot mai stricte, organizațiile trebuie să monitorizeze dincolo de contractele semnate cu agențiile de recrutare. Reclamațiile privind taxe ilegale, informațiile înșelătoare sau condițiile de muncă diferite de cele promise pot declanșa investigații, litigii și costuri reputaționale semnificative pentru orice entitate economică.
Multe organizații cunosc partenerii contractuali, dar nu au control asupra modului în care se realizează selecția efectivă a candidaților. Există o zonă gri între contractul semnat și realitatea muncii, unde intermediari suplimentari pot impune taxe sau condiții de cazare diferite de cele promise inițial. Un candidat poate ajunge la locul de muncă cu o datorie egală cu două salarii, chiar dacă prestatorul a declarat contractual că nu percepe taxe, fapt ce generează probleme de conformitate.
Directiva (UE) 2024/1760 privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor, cunoscută sub numele de CSDDD, schimbă perspectiva asupra acestor riscuri. În România, o companie de producție care recrutează 150 de lucrători din afara Uniunii Europene poate descoperi ulterior că aceștia au plătit taxe mari intermediarilor din țara de origine. Astfel, beneficiarul poate fi nevoit să investigheze întregul lanț, să solicite restituirea sumelor sau să gestioneze întârzieri de producție.
Statele membre au la dispoziție până la 26 iulie 2028 pentru a transpune directiva, iar noile reguli vor intra în aplicare de la 26 iulie 2029. În prezent, regulile vizează companiile din Uniunea Europeană cu peste 5.000 de angajați și o cifră de afaceri netă mondială de peste 1,5 miliarde euro. Pentru companiile din afara Uniunii Europene, criteriul de aplicare se aplică atunci când cifra de afaceri netă realizată în Uniune depășește pragul de 1,5 miliarde euro.
Responsabilitatea pentru drepturile omului și protecția mediului trebuie gestionată în operațiunile proprii, în filiale și în relațiile relevante din lanțul de activități. O simplă politică de conformitate nu este suficientă; organizația trebuie să demonstreze cum identifică expunerea și ce măsuri ia pentru a obține rezultate concrete. Departamentele de HR trebuie să verifice traseul candidatului și să testeze dacă mecanismele de sesizare sunt accesibile și funcționale pentru întreg personalul extern.
Implementarea acestor reglementări europene se înscrie într-un context de consolidare a standardelor de guvernanță și sustenabilitate la nivel global. Companiile sunt incitate să adopte practici de business mai transparente pentru a evita riscurile juridice și operaționale. Această evoluție obligă entitățile economice să integreze sustenabilitatea direct în deciziile de business, de la selectarea partenerilor la gestionarea riscurilor de reputație și de continuitate operațională.
