Turcia a solicitat oficial includerea în noile reguli industriale ale Uniunii Europene, asociate formulei „Made in EU”, sub statutul de partener echivalent. Cererea a fost prezentată de ministrul turc al comerțului, Ömer Bolat, în cadrul unui dialog comercial desfășurat la Bruxelles pe 13 octombrie 2026. Această poziție vizează protejarea lanțurilor de producție comune și menținerea legăturilor dintre furnizorii și producătorii auto de pe ambele piețe, într-un context de negocieri intense.
Disputa europeană privind noile reglementări este marcată de divergențe între propunerea Comisiei și proiectul raportorilor din Parlamentul European. În timp ce Comisia propune anumite echivalențe pentru produsele din țări partenere, raportorii Anna Cavazzini, Christophe Grudler și Pierre Jouvet propun un mecanism mai restrictiv. Aceștia sugerează eliminarea unor articole care permit recunoașterea conținutului din țări terțe, preferând ca definiția conținutului de origine UE să fie legată strict de producția din cadrul Uniunii.
Impactul acestor decizii este critic pentru sectorul auto, unde se aplică criterii stricte de asamblare și praguri de conținut local. Pentru anumite vehicule electrice sau hibride, se propune un prag de 70% pentru componentele de origine UE, calculat fără a include bateria. Dacă componentele fabricate în Turcia nu vor fi recunoscute ca echivalente, vehiculele asamblate în statele membre UE ar putea eșua în îndeplinirea acestor cerințe de eligibilitate pentru sprijin public.
Miza economică a acestei negocieri este substanțială, având în vedere volumul masiv de comerț dintre cele două părți. Conform datelor Comisiei Europene, schimburile de bunuri între UE și Turcia au atins valoarea de 217,6 miliarde de euro în anul 2025. Produsele principale care circulă pe aceste rute comerciale includ automobilele, utilajele și echipamentele electrice, sectoare care sunt direct afectate de noile reglementări privind originea componentelor și accesul la licitații.
Propunerea legislativă, cunoscută sub numele de Industrial Accelerator Act, a fost introdusă de Comisie la 4 martie 2026. Acest act urmărește consolidarea capacității industriale și decarbonizarea sectoarelor strategice prin utilizarea unor condiții privind originea și emisiile pentru achiziții publice. În prezent, dosarul legislativ 2026/0068(COD) se află în așteptarea unei decizii în comisiile Parlamentului European, fără ca un tratament juridic final pentru Turcia să fi fost stabilit.
Relația comercială dintre UE și Turcia este reglementată de un acord de uniune vamală care a intrat în vigoare la 31 decembrie 1995. Acest acord facilitează circulația bunurilor acoperite, însă nu include serviciile sau achizițiile publice. În prezent, negocierile se concentrează pe modul în care noile reguli de origine vor afecta accesul furnizorilor externi la instrumentele de sprijin public și la piețele de achiziții din Europa.
