Capitalele Uniunii Europene desfășoară discuții confidențiale privind modul în care blocul trebuie să reacționeze în fața unui atac hibrid de amploare care ar putea cauza moartea mai multor cetățeni. Această pregătire discretă are loc într-un format restrâns, fără asistenți sau telefoane, pentru a evita scurgerile de informații sensibile. Diplomații și oficialii europeni avertizează că un astfel de scenariu de coșmar devine din ce în ce mai probabil în contextul actual de securitate.
Intensificarea acestor dezbateri a fost determinată de incidente recente, precum descoperirea unei drone încărcate cu explozibili la aeroportul din Leipzig în luna august. Oficialii europeni subliniază că, având în vedere dimensiunea acțiunilor Rusiei, este inevitabil ca atacurile să provoace victime în viitor. Discuțiile recente s-au concentrat pe necesitatea mobilizării echipelor de intervenție în situații de urgență și pe modul în care pot fi deblocate fonduri ale UE pentru a sprijini statele afectate.
Există însă divergențe semnificative între statele membre cu privire la rolul pe care UE ar trebui să îl joace în securitate și dacă eforturile blocului se suprapun cu cele ale NATO. Unii diplomați se tem că crearea unor noi protocoale ar putea genera confuzie și ar putea încetini procesul decizional în momente critice. Oana Lungescu, cercetătoare la RUSI, a subliniat că Moscova nu face nicio distincție între cele două organizații atunci când decide să acționeze.
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, propune consolidarea credibilității blocului prin introducerea unui protocol de securitate de urgență și crearea unui Consiliu European de Securitate. Aceste măsuri ar putea fi incluse într-o Strategie europeană de securitate planificată pentru începutul lunii noiembrie. Totuși, unii diplomați sunt reticenți, susținând că UE dispune deja de mecanisme precum Răspunsul Politic Integrat (IPCR), care a fost utilizat în timpul pandemiei.
Problema securității informațiilor rămâne o preocupare majoră, în special după rapoartele privind partajarea conținutului discuțiilor de la nivel de lideri cu Moscova. Un diplomat de pe flancul estic a declarat că guvernele sunt reticente să mai împărtășească date sensibile în cadrul Coreper, temându-se că acestea vor ajunge în mass-media sau direct la Rusia. Teija Tiilikainen, directoarea Centrului European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride, consideră că atacurile devin tot mai letale.
În cadrul Uniunii Europene, mecanismele de răspuns la crize sunt reglementate prin tratate, însă aplicarea lor rămâne o decizie politică a fiecărui stat. De exemplu, în urma atacurilor de la Bataclan din 2015, Franța a invocat articolul 42.7 din Tratatul UE, însă acest lucru nu a dus la asistență reciprocă masivă. În prezent, se discută ca NATO să gestioneze schimbul de informații și descurajarea militară, în timp ce UE să se ocupe de răspunsul civil.
