Avocata generală a Curții de Justiție a Uniunii Europene, Laila Medina, a prezentat concluzii în care susține că unitățile naționale de informații financiare pot refuza divulgarea datelor unei persoane dacă acest lucru ar compromite prevenirea spălării banilor sau a finanțării terorismului. Totuși, ea subliniază că autoritățile nu pot transforma această necesitate de confidențialitate într-o interdicție absolută, necontrolată și lipsită de garanții juridice. Propunerea vizează echilibrarea misiunii de combatere a infracțiunilor financiare cu drepturile fundamentale ale cetățenilor europeni.
Cauza a fost declanșată în Estonia, unde un cetățean a încercat repetat să afle ce informații deținea unitatea națională de informații financiare despre el și dacă acestea fuseseră partajate cu bănci sau autorități străine. Autoritatea estoniană a refuzat să confirme existența datelor, invocând obligația de confidențialitate necesară protejării sistemului de combatere a spălării banilor. Laila Medina propune ca aceste unități să fie tratate ca autorități competente în sensul Directivei UE privind protecția datelor în materie penală, nu sub regimul general GDPR.
Conform propunerii, unitățile de informații financiare pot refuza accesul direct la date atunci când divulgarea acestora ar compromite investigarea sau prevenirea spălării banilor. Autoritatea poate refuza chiar și explicarea motivului refuzului, dacă o astfel de lămurire ar confirma existența unei investigații sau ar prejudicia interesul public. Totuși, legea trebuie să stabilească condiții clare, precise și proporționale, oferind garanții împotriva abuzului, pentru a preveni situația în care secretul devine automat și nelimitat fără criterii de verificare.
Pentru a asigura un control efectiv, Laila Medina propune ca persoana vizată să poată exercita drepturile indirect, prin intermediul unei autorități independente pentru protecția datelor. Dacă accesul direct este blocat, autoritatea de supraveghere trebuie să poată verifica în locul cetățeanului ce informații există, dacă prelucrarea este legală și dacă restricția este justificată. Această autoritate trebuie să aibă acces la informațiile necesare și să poată discuta confidențial cu unitatea de informații financiare pentru a verifica necesitatea măsurii.
Implicarea acestor unități de informații financiare este crucială, deoarece ele primesc și analizează tranzacții suspecte, solicită date de la instituții financiare și schimbă informații cu autorități din alte state. O persoană poate apărea în astfel de baze de date fără a fi inculpată sau fără a exista o investigație penală formală, datele provenind din rapoarte de tranzacții raportate de bănci. Acest sistem necesită funcționare fără ca persoanele să fie avertizate, dar fără a elimina dreptul la controlul legalității utilizării datelor personale.
Sistemul de cooperare europeană împotriva fluxurilor financiare ilegale se bazează pe schimbul de date între unitățile naționale de informații financiare din toate statele membre UE. Această rețea de monitorizare este esențială pentru detectarea activităților de spălare a banilor la nivel continental. Concluziile avocatei generale nu reprezintă o hotărâre finală, deoarece judecătorii Curții de Justiție a Uniunii Europene vor decide cauza ulterior, având libertatea de a nu urma această interpretare juridică.
