China a reacționat oficial luni la acuzațiile aduse de autoritățile din Statele Unite, acuzând Washingtonul de denigrare și de „demonizarea” Institutelor Confucius. Această dispută diplomatică a izbucnit după ce oficialii americani au susținut că aceste centre culturale, care beneficiază de finanțarea directă a Beijingului, reprezintă o amenințare la adresa securității naționale a Statelor Unite. Tensiunile reflectă o fractură profundă în relațiile dintre cele două mari puteri globale.
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a declarat săptămâna trecută că în universitățile americane au reapărut organizații care sunt asociate cu Institutele Confucius, dar care funcționează sub alte denumiri și statute. Conform afirmațiilor acestuia, aproximativ 80 de astfel de structuri ar fi fost identificate în cadrul a 30 de universități din America. Pete Hegseth susține că scopul acestor entități este de a fura proprietate intelectuală și de a influența studenții americani, deși AFP a precizat că nu a putut verifica aceste afirmații.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Guo Jiakun, a respins aceste acuzații, afirmând că Beijingul se opune categoric denigrării acestor instituții. Guo Jiakun a susținut că schimburile și cooperarea educațională dintre China și Statele Unite sunt esențiale pentru o mai bună înțelegere reciprocă între cele două popoare și că aceste procese sunt în beneficiul ambelor părți. El a adăugat că relațiile educaționale nu ar trebui să fie afectate de ingerințe politice.
În Statele Unite, autoritățile au acuzat centrele de răspândirea propagandei în favoarea guvernului chinez, fapt ce a dus la o reducere considerabilă a numărului acestora începând cu anul 2025. Institutele Confucius funcționează, de regulă, în parteneriat cu universități din numeroase țări, în timp ce China asigură profesori, materiale didactice și finanțare. Poziția Beijingului contrastează puternic cu preocupările Washingtonului privind utilizarea acestor centre în scopuri de propagandă sau pentru colectarea de informații.
Aceste rețele de promovare a culturii naționale în străinătate sunt practice comune la nivel global, fiind utilizate de alte state prin organizații similare. Exemple de astfel de structuri sunt Alianța Franceză sau Institutele Goethe din Germania, care funcționează pentru a extinde influența culturală și lingvistică a națiunilor respective. În cazul Institutelor Confucius, modelul de colaborare implică o integrare directă a resurselor chineze în mediul academic internațional.
Modelele de diplomație culturală prin intermediul unor institute de limbă și cultură sunt utilizate de numeroase state pentru a extinde puterea de tip soft power. Aceste rețele funcționează adesea prin parteneriate cu instituții de învățământ superior din țări străine, oferind resurse educaționale și materiale didactice specifice. Deși sunt concepute pentru promovarea identității naționale, ele devin adesea subiectul unor dispute geopolitice intense între marile puteri.
