Contribuabilii din Italia se confruntă cu cheltuieli de milioane de dolari pentru menținerea în stare a unor iahturi de lux deținute de oligarhi ruși. Aceste ambarcațiuni, puse sub sechestru ca urmare a sancțiunilor impuse după invazia Rusiei în Ucraina, necesită costuri zilnice enorme pentru echipaj, securitate și întreținere tehnică. Situația a generat nemulțumiri în rândul autorităților locale, care se vad obligate să finanțeze luxul unor persoane sancționate internațional.
Unul dintre cele mai costisitoare cazuri este „Sailing Yacht A”, deținut de Andrey Igorevich Melnichenko, o ambarcațiune de 143 de metri evaluată la aproximativ 600 de milioane de dolari. Primarul orașului Trieste, Roberto Dipiazza, a declarat că menținerea acestui iaht în stare de funcționare costă circa 30.000 de dolari pe zi, ceea ce înseamnă aproape 11 milioane de dolari anual. Cheltuielile acoperă salariile celor 20 de membri ai echipajului, combustibilul pentru generatoare, curățarea specializată, asigurarea și serviciile de securitate.
Problema nu se limitează doar la iahtul lui Melnichenko, deoarece și alte nave rusești generează cheltuieli pentru statul italian. În Toscana, superiahtul Scheherazade, de aproximativ 142 de metri, este ancorat în portul Marina di Carrara, fiind asociat de opozantul rus Alexei Navalnîi cu Vladimir Putin. Pentru această ambarcațiune, contribuabilii din Toscana au plătit peste 15 milioane de dolari pentru întreținerea echipajului. De asemenea, iahtul Lady M, deținut de Alexei Mordașov, a costat până la acest moment aproximativ două milioane de dolari.
Conform legislației italiene, navele puse sub sechestru nu pot fi lăsate să se degradeze sau să se scufunde, ceea ce impune statului obligații financiare continue. Roberto Dipiazza a calificat situația drept „o rușine” și a amenințat că va încerca să vândă ambarcațiunea sau să o trimită în altă parte. El a subliniat că, dacă sancțiunile vor fi ridicate, Melnichenko va trebui să ramburseze toate aceste costuri pentru a recupera iahtul, însă primarul se teme că procesul de plată va continua ani de zile.
Pe lângă Italia, alte state europene se confruntă cu situații similare de gestionare a activelor rusești. Germania deține iahtul Dilbar, Franța plătește pentru Amore Vera, iar Spania întreține iahtul Tango. În timp ce unele țări, precum Gibraltarul sau Statele Unite, au reușit să vândă ambarcațiuni prin licitații pentru a recupera fonduri, altele au optat pentru o abordare diferită. În Muntenegru, de exemplu, iahtul Luminosity a fost lăsat să se degradeze în portul Porto Montenegro din Tivat.
Gestionarea acestor active sub sechestru reprezintă un conflict între respectarea regimului de sancțiuni și protejarea bugetelor naționale. În timp ce lideri precum Giorgia Meloni susțin ferm menținerea sancțiunilor împotriva oligarhilor apropiați de Moscova, presiunea financiară asupra administrațiilor locale crește constant. Deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene au consolidat dreptul Italiei de a păstra navele sub control, dar au confirmat și obligația de a asigura întreținerea lor tehnică continuă.
