Campania prezidențială din Franța este marcată de o luptă intensă pentru conducerea blocului de centru între Gabriel Attal și Edouard Philippe. În contextul unei crize sociale amplificate de manifestațiile liceenilor și de gestionarea deficitară a evenimentelor din 17 octombrie, ambii lideri se confruntă cu o erodare semnificativă în sondaje. Această situație îi pune în dificultate, transformându-i pe cei doi foști premieri în simpli moștenitori ai bilanțului lui Emmanuel Macron, în timp ce forțele politice opuse câștigă teren.
Echipele celor două tabere politice exprimă nemulțumiri față de modul în care executivul gestionează situația actuală. Anturajul lui Gabriel Attal regretă faptul că blocul central este împovărat de lipsa de popularitate a guvernului și de gestionarea crizei de securitate. În același timp, persoanele apropiate lui Edouard Philippe susțin că executivul nu îi ajută în această perioadă dificilă. Această presiune socială îi obligă pe candidați să își definească din nou poziția față de Emmanuel Macron și de politicile acestuia.
Gabriel Attal încearcă să recupereze avântul prin propunerea organizării unor alegeri primare până la sfârșitul lunii ianuarie 2027. Tânărul lider al partidului Renaissance a prezentat un plan pentru o schimbare liberală a economiei și a pledat pentru unitatea democraților. Totuși, această inițiativă este contestată de principalii concurenți. Susținătorii lui Edouard Philippe au calificat propunerea ca fiind o manevră tactică a unui candidat slăbit, în timp ce apropiații lui Bruno Retailleau consideră că un astfel de scrutin este sortit eșecului.
Edouard Philippe adoptă o strategie diferită, bazată pe un ritm mai lent, descris de acesta ca fiind de „motor diesel”. Candidatul partidului Horizons preferă să își apere măsurile deja anunțate și să reacționeze la actualitatea politică, evitând în acest moment duelurile televizate directe. El mizează pe o imagine de seriozitate și gravitate, încercând să își impună o poziție de dreapta, în special pe temele legate de imigrație. Această abordare caută să ofere stabilitate într-un peisaj politic marcat de instabilitate.
Deși Edouard Philippe menține un avans în sondaje, riscul ca amândoi să fie eliminați din turul al doilea în favoarea Marinei Le Pen sau a lui Jean-Luc Mélenchon este prezent. Lipsa de dinamism și dificultățile de mobilizare afectează ambele campanii. Campania lui Gabriel Attal este criticată pentru lipsa de elan, în timp ce cea a lui Edouard Philippe este percepută ca fiind prea austeră sau diletantă. Această fragmentare a forțelor de centru pune sub semnul întrebării viitorul coaliției.
Disputa dintre Gabriel Attal și Edouard Philippe are loc într-un moment în care blocul de centru se confruntă cu o fragmentare internă severă. Președintele Adunării Naționale, Yaël Braun-Pivet, a solicitat un singur candidat pentru a evita dezbinarea, în timp ce alți lideri, precum Marc Ferracci, avertizează asupra riscului de canibalizare între candidații propriului camp. Această tensiune reflectă dificultatea de a menține o voce unitară în fața ascensiunii partidelor de extremă dreaptă și stângă.
