Exporturile de gaze naturale lichefiate (GNL) din Qatar suferă efecte severe din cauza războiului dintre Statele Unite, Israel și Iran. În ciuda reluării parțiale a transporturilor de petrol prin Strâmtoarea Ormuz, piața globală a GNL riscă să rămână sub presiune pentru o perioadă îndelungată. Lipsa unui acord durabil care să garanteze securitatea navigației afectează direct fluxurile comerciale, conform unei analize semnate de Ron Bousso pentru Reuters.
Qatarul deține aproximativ 20% din capacitatea globală de producție de GNL, cu aproape 80 de milioane de tone anual, fiind al doilea mare producător mondial după Statele Unite. Conflictul a obligat țara să oprească o mare parte a complexului de la Ras Laffan, iar atacurile iraniene cu rachete au distrus aproximativ 17% din capacitatea sa de export. Pierderile economice sunt considerabile, înregistrând venituri anuale pierdute de ordinul zecilor de miliarde de dolari.
Fondul Monetar Internațional estimează că economia Qatarului se va contracta cu 8,6% în 2026, în contrast cu creșterea de 6,1% anticipată înainte de conflict. Deși exporturile americane de GNL au crescut cu aproximativ 14%, ajungând la 123 de milioane de tone în 2026, acestea nu au reușit să compenseze deficitul. Ca urmare, prețurile din Asia și Europa au atins la sfârșitul lunii septembrie cele mai ridicate niveluri de la începutul anului 2023.
În septembrie, exporturile de GNL din Qatar au ajuns la 1,6 milioane de tone, un volum care reprezintă mai puțin de un sfert din media anterioară războiului. Perspectivele pentru octombrie sunt și mai slabe, cu posibilitatea reducerii exporturilor la numai 600.000 de tone din cauza atacurilor asupra navelor. QatarEnergy a prelungit notificările de forță majoră, semnalând incapacitatea de a respecta numeroase contracte de livrare către clienții din Asia și Europa.
Complexitatea tehnică a industriei de gaze lichefiate explică de ce exporturile de petrol s-au recuperat mai repede decât cele de GNL. În timp ce transporturile de țiței prin Strâmtoarea Ormuz au ajuns la 16 milioane de barili pe zi în septembrie, lanțul de aprovizionare cu GNL necesită o coordonare strictă între extracție, procesare și transport maritim. Flota de nave specializate este mult mai mică decât cea a petrolierelor, iar armatorii evită zona din cauza riscurilor de atacuri iraniene.
Industria gazelor lichefiate depinde de funcționarea unităților de la complexul din Qatar, care utilizează gaze din zăcământul offshore North Field. Această infrastructură necesită evacuarea constantă a condensatului pentru a evita epuizarea capacităților de stocare. În contextul instabilității geopolitice, reluarea temporară a navigației prin strâmtoare nu este suficientă fără garanții de securitate pe termen lung pentru circulația predictibilă a navelor specializate.
