Exporturile de petrol din regiunea Golfului Persic au depășit volumele înregistrate în perioada care a precedat izbucniria războiului. Această evoluție a fost posibilă prin implementarea unui sistem alternativ de transport maritim, organizat sub protecția Statelor Unite, care permite continuarea livrărilor de țiței. Această strategie vine ca răspuns la intensificarea atacurilor iraniene asupra navelor comerciale care tranzitează zona strategică a Strâmtoarei Ormuz.
Conform datelor furnizate de compania de monitorizare Kpler, fluxurile petroliere din Orientul Mijlociu au depășit o medie de 24 de milioane de barili pe zi în săptămâna finalizată la 18 octombrie. Acest volum este superior nivelului de 23,3 milioane de barili pe zi raportat înainte de conflict. Transporturile prin Strâmtoarea Ormuz, incluzând și transferurile de petrol între nave în largul Golfului Oman, au ajuns la aproximativ 14 milioane de barili pe zi.
Redresarea acestor fluxuri comerciale nu a dus la o scădere a prețurilor petrolului, cotația Brent urcând marți în jurul valorii de 108 dolari pe baril. Investitorii rămân îngrijorați de sustenabilitatea sistemului de transport și de posibilitatea ca o reluare a confruntărilor militare să perturbe livrările. În acest context, reducerea stocurilor mondiale limitează capacitatea pieței de a absorbi eventuale șocuri suplimentare, menținând presiunea asupra prețurilor la nivel global.
Operatorii de nave au reușit să dezvolte un mecanism funcțional de transport într-o zonă cu riscuri militare ridicate, explicând menținerea volumelor. Un rol esențial îl au conductele petroliere din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, care permit evitarea Strâmtoarei Ormuz. În septembrie, aproximativ 40% din petrolul brut exportat de statele din regiune, cu excepția Iranului, a fost transportat pe rute alternative, față de doar 17% înainte de război.
Profitabilitatea ridicată a acestor curse maritime atrage comercianții, deși riscurile sunt semnificative. Homayoun Falakshahi de la Kpler estimează că operatorii pot obține un câștig suplimentar de aproximativ 20 de dolari pentru fiecare baril de petrol irakian revândut. Pentru un superpetrolier, această diferență poate genera venituri de aproximativ 40 de milioane de dolari pentru un singur transport, sumă care poate acoperi rapid costurile de achiziție ale unei nave.
Costurile operaționale au crescut masiv, tariful pentru transportul unui baril către China atingând aproximativ 37,37 dolari. De asemenea, primele de asigurare împotriva riscurilor de război au urcat de la sub 3% la aproximativ 10% din valoarea unei nave. Această situație reflectă o schimbare de paradigmă în piața petrolieră, unde provocarea principală a trecut de la insuficiența cantităților la costul ridicat al transportului către piețele de consum.
