Congresul Statelor Unite a aprobat, pe 3 octombrie, un plan de salvare financiară care permite guvernului să mobilizeze până la 700 de miliarde de dolari. Decizia a venit după o perioadă de instabilitate extremă pe piețele de capital, în contextul în care instituții financiare majore erau în pragul colapsului. Președintele George W. Bush a promulgat legea, oferind autoritatea necesară pentru a interveni în criza care amenința întreaga economie americană.
Procesul legislativ a fost marcat de o primă victorie a opoziției, când Camera Reprezentanților a respins inițial propunerea pe 29 septembrie. Votul a încheiat cu 228 de susținători și 205 contra, fapt ce a declanșat o reacție violentă pe Wall Street. Doar câteva ore după această decizie politică, indicele Dow Jones a înregistrat o scădere de 777,68 puncte, ceea ce reprezintă aproape 7% și constituie cea mai mare scădere de puncte într-o singură zi.
Înainte de adoptarea finală, sistemul financiar se confrunta deja cu probleme critice, precum falimentul companiei Lehman Brothers. Gigantul asigurărilor AIG se afla într-o poziție extrem de vulnerabilă, necesitând o finanțare de urgență de până la 85 de miliarde de dolari aprobată de Rezerva Federală. Secretarul Trezoreriei, Henry Paulson, alături de președintele Rezervei Federale, Ben Bernanke, au solicitat urgent acțiunea Congresului pentru a stopa blocarea piețelor de finanțare pe termen scurt.
Strategia de intervenție a suferit modificări importante pe parcursul implementării, trecând de la achiziționarea de active riscante la sprijinul direct pentru bănci. Inițial, Trezoreria intenționa să cumpere titluri legate de credite ipotecare pentru a curăța bilanțurile instituțiilor. Ulterior, accentul s-a mutat pe achiziționarea de acțiuni preferențiale și injectarea de capital, guvernul devenind practic acționar în băncile vizate. Pe 14 octombrie, s-a anunțat alocarea a 250 de miliarde de dolari pentru acest scop.
Deși suma de 700 de miliarde de dolari a reprezentat plafonul de finanțare aprobat de Congres, costurile reale au fost diferite. După finalizarea programelor, plățile totale au ajuns la 443,5 miliarde de dolari. Guvernul SUA a estimat că costul final al întregului program va fi de doar 31 de miliarde de dolari, deoarece o parte semnificativă din fonduri au fost recuperate prin rambursări și investiții efectuate în cadrul acestui mecanism de salvare.
Acest moment istoric a reprezentat punctul în care teama de un colaps economic total a depășit rezistența politică față de intervenția statului în economie. Planul de salvare a fost construit pe fondul unei presiuni sociale intense, deoarece mulți alegători au considerat că contribuabilii nu ar trebui să plătească pentru deciziile riscante luate de Wall Street. Această criză a evidențiat dilema etică privind cine trebuie să finanțeze menținerea stabilității sistemului financiar global.
