Un nou raport anual publicat de ONU, realizat în colaborare cu centrul de cercetare Oxford Poverty and Human Development Initiative (OPHI), semnalează o schimbare alarmantă în indicatorii globali. Pentru prima dată de la crearea sa în anul 2010, indicele global al sărăciei multidimensionale a înregistrat o creștere. Concret, numărul persoanelor afectate de această problemă a depășit pragul critic de 1,2 miliarde de oameni la nivel mondial.
Datele furnizate de organizații arată că numărul persoanelor nevoiașe a crescut cu 51,5 milioane de oameni față de anul precedent. Această evoluție reprezintă prima creștere înregistrată în ultimii șaisprezece ani, fiind considerată un semnal de alarmă pentru întreaga lume. Administratorul PNUD, Alexander De Croo, a subliniat că în spatele acestor cifre se află un cerc vicios format din foamete, lipsa accesului la educație și accesul inadecvat la apă curată și electricitate.
Analiza detaliată a raportului evidențiază faptul că mai mult de jumătate din persoanele afectate, respectiv 51,5%, sunt copii. De asemenea, raportul indică faptul că sărăcia extremă afectează în mod disproporționat zonele rurale, deoarece 83,3% dintre săracii lumii trăiesc la țară. Majoritatea celor mai sărace populații sunt concentrate în Africa Subsahariană și Asia de Sud, inclusiv în subcontinentul indian, care este cea mai dens populată regiune de pe Pământ.
În ciuda tendinței generale negative, raportul prezintă și aspecte care indică un progres în anumite zone. În ultimii 15 ani, 33 de țări au reușit să își înjumătățească proporția populației care trăiește în sărăcie, inclusiv șase țări din Africa Subsahariană. Cel mai rapid progres a fost observat în Asia, în special în China și Vietnam. Totuși, creșterea populației rămâne un factor major în această tendință globală negativă.
Sărăcia multidimensională nu se limitează doar la resursele financiare, ci cuprinde o serie de indicatori de viață esențiali. Aceștia includ lipsa locuințelor adecvate, problemele legate de salubritate, lipsa electricității sau a combustibilului necesar pentru gătit. De asemenea, accesul la alimente și la educație sunt componente fundamentale care definesc acest indice global de sărăcie, evidențiind dificultățile structurale cu care se confruntă miliarde de oameni.
Sărăcia multidimensională este un concept utilizat pentru a măsura deprivările care afectează calitatea vieții oamenilor dincolo de nivelul veniturilor. Aceasta permite evaluarea modului în care lipsurile de infrastructură, precum accesul la apă sau energie, interacționează cu lipsurile educaționale. Prin monitorizarea acestor indicatori, organizațiile internaționale încearcă să identifice zonele unde intervențiile trebuie să fie mai decisive pentru a combate efectiv degradarea standardelor de viață.
