Adunarea Generală a ONU a adoptat, la data de 12 octombrie 2026, o declarație prin consens care sprijină păstrarea statutului de stat pentru țările amenințate de creșterea nivelului mării. Acest document urmărește să ofere continuitate juridică comunităților pentru care schimbarea țărmului pune în pericol locuințele, resursele naturale și capacitatea de a decide viitorul. Măsura este menită să protejeze suveranitatea și locul acestor state în cadrul organizației internaționale, chiar și în cazul modificărilor teritoriale.
Un aspect central al documentului vizează menținerea zonelor maritime stabilite conform Convenției ONU asupra dreptului mării, cunoscută sub denumirea UNCLOS. Chiar dacă liniile de bază se schimbă din cauza fenomenelor de eroziune sau inundare, statele își pot păstra drepturile asupra zonelor economice exclusive. Aceste zone sunt esențiale pentru economie, oferind drepturi suverane pentru explorarea, gestionarea și exploatarea resurselor naturale, inclusiv pentru sectorul pescuitului, care reprezintă un mijloc vital de existență.
Din punct de vedere juridic, declarația subliniază că dispariția unuia dintre elementele constitutive ale unui stat nu duce neapărat la pierderea statutului său oficial. Paragraful 21 din text reafirmă prezumția de continuitate, legând suveranitatea și responsabilitățile de calitatea de membru al ONU. Această abordare juridică este crucială pentru evitarea situațiilor de apatridie și pentru protejarea identității politice a populațiilor, asigurând în același timp funcționarea instituțiilor statale deși teritoriul se modifică.
În ceea ce privește populația, documentul susține că deplasările internaționale trebuie să se realizeze prin acord cu statele implicate și în condiții de demnitate. Declarația nu creează un drept automat de stabilire în altă țară și nu instituie un fond financiar nou, ci cere acces simplificat la finanțări existente. Sprijinul necesar trebuie transpus prin instrumente de finanțare relevante pentru protejarea infrastructurii de coastă, avertizarea timpurie și refacerea ecosistemelor, precum mangrovelor sau recifelor de corali.
Uniunea Europeană a susținut adoptarea acestui consens, însă a exprimat critici privind lipsa unor măsuri mai drastice. Nuala Ní Mhuircheartaigh, reprezentanta permanentă adjunctă a Irlandei la ONU, a vorbit în numele UE și a criticat omiterea legăturii dintre activitățile umane și creșterea nivelului mării. Reprezentanta a subliniat că documentul nu conține o cerere clară pentru reducerea ambițioasă a emisiilor și nici pentru o tranziție accelerată de la utilizarea combustibililor fosili.
Această mișare diplomatică a ONU vine într-un context în care schimbările climatice afectează deja stabilitatea teritorială a multor insule. Deși declarația nu modifică tratatul UNCLOS și nu constituie un tratat nou, ea oferă un sprijin politic esențial bazat pe dreptul internațional existent. Protecția concretă a comunităților va depinde de transformarea acestor principii în acorduri practice de adaptare și în finanțări reale pentru infrastructura de coastă.
