Primarul Romei, Roberto Gualtieri, a declarat că nu intenționează să introducă o taxă de intrare pentru turiști în oraș, preferând în schimb implementarea unor restricții privind închirierile pe termen scurt. Într-un interviu acordat Bloomberg, edilul a explicat că protejarea centrului istoric al capitalei italiene trebuie realizată prin gestionarea locuințelor, nu prin majorarea taxelor impuse vizitatorilor care vin în oraș.
Roberto Gualtieri a comparat situația Romei cu cea a Veneția, unde a fost introdusă o taxă de acces de cinci euro pentru a controla numărul de vizitatori de o zi. Primarul consideră că un astfel de sistem este mai adecvat pentru orașul lagunelor, datorită dimensiunilor sale reduse și a faptului că mulți turiști nu rămân peste noapte. Roma, fiind o destinație istorică vastă, nu dorește să restricționeze accesul publicului.
Obiectivul principal al administrației locale este evitarea transformării centrului istoric într-o „coajă goală”. Roberto Gualtieri dorește ca turiștii să poată experimenta orașul la fel ca locuitorii, având acces la magazine și restaurante locale autentice, în loc de unități de servicii false. Edilul vizează descurajarea unui „turism de tip fugitiv”, caracterizat prin vizitatori care consumă resursele orașului fără a oferi nimic în schimb.
Problema locuințelor este critică, deoarece un studiu al companiei Brixa indică faptul că în centrul Romei există peste 122.000 de locuri de cazare, un număr mai mare decât cei 116.000 de locuitori ai zonei. Tendința închirierilor pe termen scurt se extinde acum și dincolo de centrul istoric, ajungând în cartierele rezidențiale de la periferie. Roberto Gualtieri a menționat că se dotă cu instrumente pentru a putea impune restricții asupra diverselor tipuri de proprietăți.
În contextul acestor decizii, datele de la municipalitate arată că Roma a atras un număr record de turiști în 2025, cu 22,9 milioane de sosiri, dintre care 12 milioane au fost din străinătate. Numărul înnoptărilor a atins un alt record istoric, cu 52,92 milioane de cazări înregistrate. Această presiune demografică asupra infrastructurii turistice pune sub semnul întrebării echilibrul dintre dezvoltarea economică și calitatea vieții pentru rezidenții locali.
Gestionarea fluxurilor turistice devine o provocare majoră pentru marile metropole europene, care încearcă să echilibreze veniturile economice cu protejarea identității locale. În timp ce unele orașe optează pentru taxe directe de acces, alte se concentrează pe reglementarea pieței imobiliare pentru a preveni evacuarea populației permanente din zonele centrale și pentru a menține caracterul autentic al comunităților.
