Administrația condusă de Trump riscă să declanșeze conflicte interconfesionale sângeroase în Orientul Mijlociu, prin promovarea unor măsuri care vizează dezarmarea grupărilor șiite și gestionarea forțelor conduse de Ahmed al-Sharaa. Această strategie de a lăsa președintele sirian să se ocupe de Hezbollah și de a impune dezarmarea militanților din Irak pune în pericol stabilitatea unei regiuni deja fragilizate de tensiuni etnice și religioase. Consecințele acestui pariu politic ar putea fi catastrofale pentru popoarele locale.
În Irak, noul prim-ministru Ali al-Zaidi, susținut de Trump, a declarat că dezarmarea forțelor militare este un proces non-negociabil. Deși termenul limită a fost mutat de la 30 septembrie la iunie 2027, militanții pro-iranieni au refuzat deja să renunțe la arme. Ali al-Zaidi aparține unei facțiuni naționaliste care privește Teheranul cu suspiciune, însă securitatea țării ar putea să se prăbușească dacă Forțele de Mobilizare Populară (PMF) ar abandona pozițiile ocupate. Mouhanad al-Oqabi, purtătorul de cuvânt al PMF, a avertizat asupra acestui risc major.
Milițiile șiite din Irak au motive pline să se opună procesului de dezarmare, temându-se de influența Turciei și de amenințarea Statului Islamic. Pe lângă aspectele de securitate, liderii grupărilor au și interese materiale, deoarece arsenalul lor susține rețele de clientelism, salarii și avantaje politice. Tensiunile au fost accentuate de atacurile aeriene lansate de Statele Unite și Arabia Saudită asupra pozițiilor PMF, după ce drone au atacat instalații petroliere saudite în Irak. Hadi al-Amiri, liderul Organizației Badr, a intervenit recent pentru a calma situația.
În Liban, situația este extrem de explozivă, puterea fiind împărțită între 18 comunități religioase, în timp ce Hezbollah funcționează ca un guvern paralel. Naim Qassem, liderul Hezbollah, a susținut că armele grupării sunt o problemă internă și că Washingtonul sau Israelul nu au niciun rol în această chestiune. În același timp, oficialii sirieni ai lui al-Sharaa au fost primiți ca eroi în Tripoli, oraș majoritar sunnit. Această evoluție riscă să mobilizeze sunniții libanezi și să atragă în luptă facțiunile șiite din Irak.
Conflictul riscă să afecteze grav comunitățile mici, precum yazidiții, creștinii sau druzii, care se vor trezi prinse între taberele puternice. În Yemen, războiul civil dintre militanții Houthi și guvernul susținut de Arabia Saudită a reintrat în fază activă după o pauză de patru ani. Dacă violențele vor escalada în Irak, Siria și Liban, se anunță un nou val de refugiați care va inunda Iordanul și Turcia, ajungând în cele din urmă la nivelul Europei. Datele ONU indică deja un flux masiv de deplasați în regiune.
Instabilitatea din Orientul Mijlociu este adesea alimentată de mozaicul de enclave etnice și religioase care s-au format după prăbușirea ordinii impuse la finalul Primului Război Mondial. În prezent, regiunea vede o retragere a comunităților în grupări rigide, transformând țări precum Irakul într-un ansamblu de zone interzise pentru rivalii de confesiune. Această fragmentare socială și politică rămâne un factor critic pentru orice încercare de stabilizare a securității regionale.
