Miklos Nemeth, ultimul prim-ministru al Ungariei din perioada regimului comunist, a declarat că a citit personal trei rapoarte de informator atribuite lui Viktor Orban. Aceste documente, care vizau colegii săi de armată din timpul serviciului militar obligatoriu, au fost prezentate de ministrul apărării de la acea vreme, Ferenc Karpati. Într-o declarație depusă la arhivele securității statului din Ungaria, Nemeth susține că acest eveniment a avut loc puțin înainte de primele alegeri parlamentare libere din țară, desfășurate în anul 1990.
Viktor Orban a respins categoric aceste acuzații, negând faptul că ar fi fost recrutat de către autoritățile comuniste. În contra, acesta a publicat documente care arată că, în anii 1980, autoritățile au încercat să îl recruteze, dar el a refuzat colaborarea. Orban susține că, în urma acestei refuzuri, el, soția sa Aniko Levai și alți activiști din opoziție au fost supuși supravegherii constante prin instalarea de tehnici de ascultare și utilizarea informatorilor.
Conform relatării lui Nemeth, cele trei rapoarte originale erau scrise de mână și semnate, conținând observații despre comportamentul, orientările religioase, politice sau sexuale ale colegilor de armată din Zalaegerszeg. Deși Nemeth a crezut că recunoaște scrisul și semnătura, el a precizat că nu a putut verifica oficial identitatea autorului sau autenticitatea acestora. El a restituit hârtiile lui Ferenc Karpati și nu a păstrat nicio copie a acestor documente.
Destinul acestor documente pare să fie legat de Geza Stefan, fost conducător al Oficiului de Securitate Militară din Ungaria (KBH). Nemeth a aflat de la Karpati, înainte ca acesta să moară în 2013, că rapoartele se aflau la Stefan, un fost ofițer instruit de către KGB. Există suspiciuni privind dispariția unor colecții de documente compromițătoare din seiful lui Stefan, în ziua următoare decesului acestuia, în anul 2009, însă locul unde se află acele materiale rămâne necunoscut.
Publicarea acestor informații coincide cu un proces de deschidere a arhivelor poliției secrete din Ungaria, demers inițiat de guvernul lui Peter Magyar. În prezent, o bază de date online oferă acces la aproximativ 50.000-60.000 de dosare, incluzând registre de recrutare și fișe de evidență. Totuși, accesul este parțial, deoarece serviciile de informații externe au fost excluse din acest set de date din motive de securitate națională, iar multe documente au fost distruse de ofițerii securității în 1989.
Istoria Ungariei a fost marcată de tranziția de la regimul de partid unic la democrație, proces condus de guvernul tehnocrat de Miklos Nemeth în 1988. Acesta a facilitat deschiderea frontierelor pentru refugiații din Germania de Est în 1989, un moment crucial pentru prăbușirea blocului comunist. După mandat, Nemeth a lucrat la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, invocând restricțiile contractuale pentru a explica tăcerea sa publică de lungă durată privind politica maghiară.
