Un summit propus de Kremlin între Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping, care ar putea avea loc în China luna viitoare, semnalează o posibilă schimbare radicală a ordinii mondiale. Această întâlnire ar putea simboliza trecerea către un model în care marile puteri își împart sferele de influență, lăsând statele mai mici la discreția celor puternici. Dacă summitul se va concretiza, întrebările majore vizează nu doar subiectele negociate, ci și cine va suporta consecințele acestor înțelegeri diplomatice.
Strategia de securitate a administrației Trump sugerează o orientare spre o viziune tranzacțională, în care alianțele nu mai sunt angajamente strategice de durată. Un document de 33 de pagini a criticat aliații tradiționali ai Washingtonului, evitând însă confruntarea directă cu Rusia și China. În ceea ce privește conflictul din Ucraina, accentul s-a mutat de la responsabilitatea Moscovei către posibilitatea unei reconcilieri între Rusia și Europa, fără a menționa explicit amenințările din partea Beijingului asupra Taiwanului.
Pentru Vladimir Putin, această nouă abordare reprezintă o oportunitate strategică de a-și recupera influența în Europa de Est și în fostul spațiu sovietic. Readucerea liderului rus în centrul diplomației internaționale, alături de președintele american și cel chinez, ar putea slăbi izolarea Moscovei. În acest scenariu, principiul conform căruia suveranitatea unui stat nu depinde de voința unui vecin mai puternic ar putea fi relativizat, transformând securitatea colectivă într-un instrument negociabil.
China ar putea beneficia similar prin reducerea implicării americane în Asia de Est, ceea ce ar lărgi spațiul de manevră al Beijingului în Marea Chinei de Est și de Sud. Dacă Ucraina este tratată ca parte a zonei de influență rusești, există riscul ca și Taiwanul să fie privit în același mod de către marile puteri. Această logică ar forța țări precum Japonia, Coreea de Sud și Australia să își reevalueze calculele de securitate națională.
Europa riscă să devină marele perdant al acestui nou echilibru de forțe, fiind împinsă spre periferia deciziilor globale. În această viziune, democrația și dreptul internațional ar putea deveni chestiuni secundare față de interesele strategice ale marilor puteri. Pentru Uniunea Europeană, problema este existențială, deoarece securitatea sa ar putea depinde de negocieri la care nu participă și ale căror rezultate nu le poate controla direct.
Contextul geopolitic actual este marcat de tensiuni ridicate, în timp ce Ucraina sub Volodimir Zelenski menține intenția de a păstra o armată de 800.000 de militari, refuzând neutralitatea. În acest climat, orice tentativă de reconfigurare a puterii prin summituri între marile puteri pune sub semnul întrebării stabilitatea arhitecturii de securitate internațională de după Războiul Rece, transformând suveranitatea statelor într-un principiu aplicat selectiv.
