Bugetul Uniunii Europene a devenit principalul motiv de dispută la Bruxelles, o situație care ar putea persista până în 2027. Conflictul opune „țările frugale”, precum Germania, care solicită un buget redus axat pe apărare, competitivitate și digital, grupului numit „prieteni ai coeziunii”. România face parte din această a doua categorie, militând pentru menținerea structurilor bugetare actuale și a alocărilor pentru dezvoltarea regională.
Negocierile pentru următorul buget, care va intra în vigoare în 2028, au dat dovadă unei lipsă de consens la Consiliul European din 15-16 octombrie. Președintele Consiliului, António Costa, a fost însă trimis către statele-membre pentru negocieri bilaterale, un gest interpretat ca o autocritică a rolului politic al organizației. Concluziile oficiale privind Cadrul Financiar Multianual au fost descrise prin termeni eufemistici, menționând doar discuții despre elemente-cheie necesare unui compromis echilibrat.
Propunerea radicală lansată de Comisia Europeană în iulie 2025 a generat tensiuni prin intenția de a comasa fondurile de coeziune, agricultură și alte resurse în „planuri naționale și regionale de parteneriat”. Această inițiativă a fost respinsă de statele estice și sudice, inclusiv România, care preferă modelul actual de distribuție. Valoarea bugetului propus de Comisie a fost de aproape două mii de miliarde de euro, o sumă care a atras obiecții din partea statelor care contribuie major la buget.
O propunere de compromis formulată de Irlanda, deținătoarea Președinției Consiliului, a vizat o sumă de 1,622 de miliarde de euro, însă aceasta a fost implicit respinsă. Tensiunile sunt alimentate și de necesitatea de a finanța sprijinul pentru Ucraina, Uniunea Europeană având un deficit de finanțare de 70 de miliarde de euro în acest sens. Această presiune financiară forțează statele să decidă prioritățile între securitatea frontierelor și dezvoltarea economică internă.
România se află într-un grup de 17 țări care depind de aceste fonduri pentru a compensa performanțele economice mai slabe. Deși autoritățile de la București au încercat să își diversifice poziția menționând și capacitatea de apărare și flancul estic, impactul acestor argumente rămâne incert. Riscul politic este ridicat, deoarece o scădere bruscă a absorbției fondurilor ar putea afecta stabilitatea politică locală, în contextul unui electorat volatil.
Cadrul Financiar Multianual (MFF) reprezintă instrumentul principal de planificare a cheltuielilor UE pe termen lung, determinând direcția geopolitică a blocului. Discuțiile actuale sunt esențiale, deoarece orice decizie de finanțare a Ucrainei sau a apăparei trebuie consolidată înainte de alegerile prezidențiale din Franța din aprilie 2027. Lipsa unui consens unanim ar putea duce la o fragmentare profundă a unității europene.
