Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) avertizează că riscul ca o fată să fie supusă mutilării genitale feminine nu poate fi evaluat exclusiv pe baza frecvenței practicii în țara sa de origine. Într-o analiză publicată la 27 octombrie 2026, agenția subliniază necesitatea ca estimările statistice să fie completate cu informații detaliate despre procesele de migrație, relațiile familiale, presiunile sociale și nivelul de acces la serviciile de protecție. Prevenirea acestui fenomen trebuie să fie coordonată între sănătate, educație, protecția copilului, serviciile sociale și sistemele de azil.
Conform agenției, riscul poate suferi modificări semnificative după procesul de migrație. Pe de o parte, educația, protecția juridică și accesul la servicii de încredere pot ajuta familiile să respingă această practică. Pe de altă parte, factori precum presiunile sociale, izolarea și insecuritatea pot accentua vulnerabilitatea persoanelor afectate. EIGE precizează că originea geografică sau apartenența la o anumită comunitate nu stabilesc, prin ele însele, existența unui pericol iminent pentru o persoană anume.
Analiza citează cifre din estimări anterioare, indicând faptul că peste 600.000 de femei și fete trăiesc în Europa cu consecințele mutilării genitale feminine. De asemenea, aproximativ 190.000 de fete sunt estimate ca fiind potențial expuse riscului. Aceste date provin din Harta End FGM din 2024, care descrie riscul în 17 țări europene, fără a reprezenta o statistică uniformă pentru toate statele membre ale Uniunii Europene. Documentul subliniază că o populație potențial expusă nu reprezintă un număr de mutilări viitoare.
Metodologia utilizată de EIGE reunește o revizuire a literaturii și interviuri cu informatori-cheie, incluzând 50 de studii evaluate inter pares și 32 de surse de literatură gri. Modelele prezentate explică interacțiunile dintre factori, dar nu calculează probabilitatea ca o anumită fată să fie afectată. Recomandările vizează formarea profesioniștilor și accesul la sprijin specializat, avertizând că intervențiile excesiv punitive sau stigmatizarea pot reduce încrederea și pot descuraja solicitarea ajutorului de către victime.
Documentul nu introduce noi obligații legale, deoarece Directiva UE adoptată în 2024 prevede deja incriminarea mutilării genitale feminine și oferă sprijin victimelor. Statele membre au termen de transpunare a acestei directive până la 14 iunie 2027, însă Danemarca nu este obligată de această regulă. Agenția pune accent pe diferența dintre dimensiunea unei populații potențial expuse și situația concretă a unei fete, recomandând utilizarea datelor cantitative împreună cu dovezi despre condițiile sociale și instituțiile de protecție.
Mutilarea genitală feminină este definită de Organizația Mondială a Sănătății ca îndepărtarea parțială sau totală a organelor genitale externe feminine sau alte leziuni produse din motive nemedicale. Această practică nu aduce niciun beneficiu pentru sănătate și poate cauza complicații grave, precum hemoragii, infecții sau suferință psihologică. Ghidul OMS din 28 aprilie 2025 include recomandări specifice pentru prevenție, formarea personalului medical și îngrijirea complicațiilor de sănătate mintală și sexuală.
