Investițiile necesare pentru dezvoltarea interconexiunilor electrice din Europa necesită angajamente credibile între state, operatori și utilizatori, alături de reguli predefinite pentru gestionarea riscurilor financiare. Această concluzie este evidențiată într-o analiză CERRE publicată la 10 noiembrie, în care economistul Bert Willems subliniază importanța unor mecanisme de protecție. Scenariile comune pot identifica locurile unde sunt utile noi capacități de transport, însă ele nu pot garanta realizarea centralelor sau a proiectelor industriale de care depinde utilitatea unei linii transfrontaliere.
O interconexiune riscă să devină mai puțin utilă dacă producția de energie planificată într-un stat nu se dezvoltă sau dacă un consumator major își abandonează proiectele. De asemenea, lipsa consolidării la timp a unei rețele naționale poate afecta performanța infrastructurii. În astfel de situații, infrastructura deja construită își poate pierde valoarea economică, în timp ce costurile rămân de recuperat. Întrebarea critică vizează cine va suporta aceste pierderi: operatorul, acționarii, utilizatorii implicați sau guvernele care au influențat deciziile inițiale.
Analiza, intitulată Electricity System Planning and Grid Investments in Europe, a fost semnată de Bert Willems, cercetător asociat CERRE și profesor la Université catholique de Louvain. Documentul pune accent pe rețelele de transport și pe necesitatea coordonării acestora cu producția și consumul. Autorul susține că prognozele comune nu pot rezolva incertitudinea cauzată de deciziile independente ale statelor. Planurile trebuie sprijinite prin angajamente ferme privind investițiile și prin reguli clare pentru momentele în care ipotezele de bază se schimbă.
Provocarea este ilustrată de datele TYNDP 2024 ale ENTSO-E, care indică un necesar de creștere cu 108 GW a capacității transfrontaliere până în 2040. Totuși, portofoliul de proiecte prevăzute după 2030 reprezintă doar aproximativ 80 GW de capacitate suplimentară. Această diferență de 28 GW nu reprezintă un deficit fizic, ci o comparație între necesarul modelat și proiectele aflate deja în dezvoltare. Nevoile pot fi acoperite și prin alte soluții, precum stocarea sau utilizarea mai eficientă a infrastructurii existente.
Întârzierile în implementare complică semnificativ procesul de investiții. Conform unui raport ACER din decembrie 2024, 66 dintre cele 105 proiecte de interes comun monitorizate au avut o dată de punere în funcțiune ulterioară celei raportate inițial. Promotorii atribuie aceste întârzieri procedurilor de autorizare, proceselor de achiziție sau constrângerilor de aprovizionare. Chiar și un proiect realizabil tehnic poate fi amânat dacă investitorii nu au certitudinea modului în care vor fi împărțite pierderile cauzate de schimbarea planurilor partenerilor.
Miza principală pentru consumatori constă în evitarea investițiilor insuficiente sau a infrastructurii subutilizate, ale căror costuri sunt recuperate prin tarife. Pentru a preveni aceste scenarii, studiul propune stabilirea clară a obligațiilor și a compensațiilor înainte de începerea investițiilor. Această abordare vizează echilibrarea riscurilor pentru a nu încuraja investițiile excesive, dar nici a nu face finanțarea prea scumpă prin transferarea tuturor riscurilor către operatori.
