María del Carmen Abascal, cunoscută sub numele de Maricarmen, a decedat la vârsta de 87 de ani în Spania. Femeia din Madrid a devenit un simbol al protestelor împotriva chiriilor exorbitante și a presiunii exercitate asupra persoanelor vulnerabile. Evenimentul a fost marcat de o evacuare forțată din locuința în care trăise de peste șapte decenii, un caz care a mobilizat întreaga țară.
Evacuarea propriu-zisă a avut loc pe 23 septembrie, în cartierul Retiro, locul unde Maricarmen locuia încă din anul 1956. Deoarece femeia avea probleme de sănătate și se deplasa cu un scaun cu rotile, autoritățile au extras-o din apartament folosind o targă pentru a o transporta la spital. Acele imagene cu evacuarea au fost difuzate pe scară largă, provocând o undă de indignare în orașe precum Madrid.
Apartamentul nu era doar o proprietate, ci un loc unde Maricarmen își petrecuse aproape întreaga viață alături de părinți și frate. Deși chiria și cheltuielile ajungeau la aproximativ 500 de euro pe lună, femeia își plătea obligațiile, însă un conflict juridic a dus la patru încercări de evacuare. Ulterior, după presiunile publice, compania imobiliară acceptase un acord prin care Maricarmen urma să se întoarcă acasă după externare.
Din păcate, Maricarmen nu a mai apucat să revină în locuința sa înainte de deces. Avocata sa a confirmat moartea, fără a specifica cauza medicală, în timp ce Sindicatul Chiriașilor din Madrid a declarat că acordul a venit prea târziu. Procesul a fost descris de reprezentanții acestui sindicat ca fiind unul extrem de dificil pentru femeia care își pierse stabilitatea.
Moartea a declanșat noi manifestări în Madrid, în zone precum Puerta del Sol și în apropierea Parlamentului. Activiștii au organizat momente de reculegere și au cerut măsuri de protecție pentru chiriași, strigând că nu vor tolera alte evacuări. Cazul a căpătat și o dimensiune politică, implicând lideri precum Pedro Sánchez și Alberto Núñez Feijóo, în contextul unei crize sociale profunde.
Situația locuințelor în Spania reflectă o problemă structurală, unde 26% dintre chiriași alocă în medie 40% din veniturile lor pentru chirie și utilități. Această cifră este semnificativ mai mare decât media de 18% raportată la nivelul Uniunii Europene. Această disparitate subliniază presiunea economică extremă sub which se află populația vulnerabilă din țară.
