Elita politică din Franța poartă responsabilitatea principală pentru protestele violente care afectează țara, conform unei analize publicate de economistul Adrian Negrescu. Acesta susține că situația actuală este rezultatul unui eșec evitat de decenii, reprezentat de o imigrație primită fără un plan real de integrare socială și economică. Conform economistului, statul a construit cartiere-dormitor la marginea marilor orașe, umplându-le cu familii care nu au fost niciodată conectate la piața muncii.
Adrian Negrescu explică faptul că autoritățile au lăsat școlile din aceste zone să se degradeze, preferând să cumpere liniștea socială prin ajutoare financiare în loc de investiții în locuri de muncă sau formare profesională. Această abordare a generat o problemă cu a doua și a treia generație de tineri, care dețin pașaport francez, dar nu se simt parte din proiectul național. Pentru acești tineri care nu au nimic de pierdut, atacarea vitrinelor de lux devine o formă de revanșă împotriva sistemului.
Problema nu constă în originea imigranților, deoarece majoritatea acestora muncesc și plătesc taxe, ci în abandonul statului față de o minoritate. Economistul critică și modul în care este exercitată autoritatea, menționând că ordinea publică a fost negociată în anumite cartiere în loc să fie impusă. Mesajul transmis de stat a fost că violența are un cost mic, iar lipsa consecințelor pentru episoadele anterioare a pregătit terenul pentru escaladarea actuală a conflictelor.
În prezent, poliția franceză se află într-un paradox, fiind acuzată simultan de ineficiență și de brutalitate, oscilând între represiune și abdicare. Adrian Negrescu avertizează că, în contextul în care România importă deja zeci de mii de lucrători din Asia pentru a acoperi deficitul de forță de muncă, integrarea trebuie gestionată cu rigurozitate. Fără cursuri de limbă, locuințe decente și drepturi clare, riscul este ca țara să importe problemele sociale, nu doar mâna de lucru necesară.
Costul neintegrării este unul extrem de ridicat, manifestându-se prin vitrine sparte, creșterea primelor de asigurare și pierderea încrederii societății în stat. Franța nu arde din cauza simplelor proteste, ci pentru că o parte a societății a fost lăsată în afara contractului social timp de decenii. Acum, acești cetățeni cer nota de plată direct pe stradă, transformând nemulțumirile legate de costul vieții într-un conflict social de amploare.
Protestele de duminică, 18 octombrie, au fost marcate de jafuri și incendierea unor clădiri publice, cu un bilanț de peste 2.000 de persoane reținute și 600 de răniți în rândul forțelor de intervenție. Mobilizarea a fost masivă, cu peste 550.000 de persoane în stradă în toată Franța. Evenimentul a început prin nemulțumiri legate de problemele din școli, extinzându-se rapid către criticile la adresa costului vieții.
