Deși extrema dreaptă a devenit o forță dominantă în multe state europene în ultimul deceniu, există un grup de țări unde această mișcare rămâne un fenomen marginal. State precum Irlanda, Malta, Luxemburg, Lituania sau Grecia nu au permis ascensiunea unor formațiuni naționaliste sau xenofobe la nivel de guvernare. Analiza realizată de jurnalista Laura Bader Jensen arată că factori precum stabilitatea economică și sistemele electorale orientate spre compromis stagnează expansiunea acestor partide.
În Irlanda, prezența radicalismului este practic nesemnificativă, după alegerile naționale din noiembrie 2024. Partidele principale, Fianna Fáil, Sinn Féin și Fine Gael, aparțin unor familii politice de la Centru liberal, Stângă și centru-dreapta. Chiar și în contextul fluxurilor migratorii din perioada 2022–2024, retorica radicală a fost respinsă de clasa politică, iar partidul Unitate a ales să invoce nevoia de compasiune față de migranți. Politologul Paul Gillespie explică faptul că partidele de centru absorb electoratul conservator.
Malta prezintă o scenă politică dominată de Partidul Laburist și Partidul Naționalist, care împreună dețin 95% din voturi. Lipsa unei conduceri carismatice și absența nemulțumirii sociale, datorită unei economii în creștere, împiedică ascensiunea extremei drepte. Economistul Frans Camilleri menționează că, deși există îngrijorări privind migrația, electoratul preferă să se concentreze pe probleme precum costul vieții sau mediul înconjurător, evitând partidele mici care nu oferă soluții substanțiale pe aceste teme.
Luxemburgul oferă un alt exemplu de rezistență la discursul eurosceptic, având un venit pe cap de locuitor de 147.000 de dolari. Economia puternic internaționalizată și prezența instituțiilor europene, precum Curtea de Justiție a UE sau Banca Europeană de Investiții, funcționează ca un factor de respingere pentru radicalism. Deși partidul ADR a obținut 9,54% la alegerile din 2023, sistemul politic este dominat de trei partide moderate care colaborează pentru a absorbi tensiunile sociale.
În Lituania, guvernele se bazează pe cooperarea a cel puțin trei partide, o cultură a consensului care limitează extremele. La alegerile din 2024, partidele Alianța Națională și Uniunea Poporului și Dreptății au obținut doar 4% din voturi, concentrându-se pe valorile familiale. În Grecia, deși forțele de extremă dreaptă au atins 13% în 2023, ele nu reușesc să formeze un pol unitar din cauza unor divergențe interne și a lipsei de coordonare între formațiuni precum Niki sau Soluția Elenă.
Evoluția politică în Europa este marcată de o fragmentare constantă a scenelor electorale, unde partidele tradiționale încearcă să integreze tendințele populiste pentru a menține stabilitatea. În timp ce în unele zone continentale forțele de extremă dreaptă câștigă teren, în statele cu economii stabile și sisteme de vot care favorizează partajarea puterii, acest fenomen rămâne limitat la un nivel de reprezentare parlamentară redus sau chiar inexistent.
