Armenia traversează o perioadă de transformare geopolitică majoră, încercând să își construiască un viitor în cadrul Uniunii Europene prin diversificarea parteneriatelor. Acest proces de reorientare este însă marcat de o confruntare intensă de narațiuni, în care influența Rusiei se manifestă prin presiuni economice și de securitate. În timp ce guvernul promovează integrarea europeană ca pe o cale de reziliență, forțele pro-ruse avertizează asupra riscurilor de instabilitate socială și economică.
O parte semnificativă a discursului pro-rus este susținută de influenceri și politicieni care avertizează că UE dorește să transforme Armenia într-o entitate „anti-Rusie”, similar cu situația din Georgia sau Republica Moldova. Bloggerul Mika Badalyan a susținut că piețele europene sunt închise produselor armenești din cauza normelor fitosanitare, ceea ce ar putea declanșa tulburări sociale. Totodată, oficialii ruși, precum Vladislav Maslennikov, au calificat integrarea europeană drept o „aventură” periculoasă, susținând că procesul de aderare ar putea dura decenii.
Dependența energetică și comercială de Rusia rămâne un obstacol structural major pentru obiectivele de la Erevan. Entitățile de stat rusești controlează infrastructura esențială, inclusiv distribuția gazelor naturale și supravegherea combustibilului nuclear, oferind Moscovei pârghii de influență. De asemenea, Armenia este încă membră a Uniunii Economice Eurasiatice, iar conform articolului 118 din tratat, retragerea necesită o notificare scrisă cu șase luni înainte. Guvernul susține că un referendum nu poate avea loc fără negocieri oficiale prealabile.
În contrast, comunicarea oficială a statului subliniază rezultatele concrete ale apropierii de Occident, precum discuțiile dintre Nikol Pașinian și Emmanuel Macron privind diversificarea economică. Relația cu UE este fundamentată pe Acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat (CEPA), semnat în 2017, care vizează reforma justiției și modernizarea reglementărilor. În acest context, UE a lansat misiuni de monitorizare și planuri de reziliență, oferind sprijin financiar și echipamente pentru apărare, precum pachetul de 10 milioane de euro aprobat în aprilie 2024.
Securitatea rămâne un domeniu delicat, deoarece Rusia menține prezența militară prin Baza Militară 102 de la Gyumri și unități de grăniceri la frontieră. Deși Armenia a redus prezența rușilor la aeroportul Zvartnots și la punctul Meghri, echilibrul strategic este fragil. În paralel, societatea civilă este divizată; campania „EuroVote” a strâns peste 60.000 de semnături pentru un referendum imediat, în timp ce premierul Nikol Pașinian preferă o abordare etapizată, așteptând un plan de aderare concret.
Discuțiile privind extinderea Uniunii Europene și noile reguli de integrare au devenit teme centrale în contextul instabilității regionale din Caucazul de Sud. În timp ce liderii europeni analizează scenarii de securitate complexe, procesul de aderare al unor țări precum Armenia sau Republica Moldova este monitorizat atent, fiind influențat de capacitatea acestora de a implementa standardele europene în fața presiunilor externe masive.
