Canada traversează o schimbare de paradigmă în politica sa externă, orientându-se către o asociere mai strânsă cu Uniunea Europeană. Premierul Mark Carney a susținut, în cadrul unui discurs la Strasbourg, necesitatea de a reduce dependența de Statele Unite prin căutarea unor noi parteneri. Această mișare este susținută de o mare parte a populației canadiene, în timp ce relația cu Washingtonul rămâne tensionată, în contextul politicii conduse de Trump.
O parte semnificativă a societății canadiene susține această nouă direcție, în ciuda riscurilor comerciale. Datele arată că doar 31% dintre cetățeni consideră că țara lor are o poziție solidă în negocierile cu Washington, însă aproape trei sferturi preferă refuzarea unor concesii majore în fața Statelor Unite. Această atitudine este reflectată și în popularitatea lui Mark Carney, a cărui rată de aprobare a ajuns la 62% după suspendarea negocierilor comerciale cu Statele Unite.
Dincolo de presiunea politică, există o convergență strategică reală între Ottawa și Bruxelles pe teme precum inteligența artificială, schimbările climatice sau Arctica. Ursula von der Leyen a subliniat necesitatea unui viitor comun, în timp ce guvernul canadian subliniază nevoia de parteneri de încredere într-o lume divizată. Relațiile comercice dintre Canada și UE au crescut deja cu 80% din 2016, iar Canada este prima țară din afara Uniunii care participă la programul de apărare SAFE.
Totuși, această apropiere de Europa este privită cu scepticism de unii actori internaționali. Le Figaro menționează că președintele american a calificat drept „ridicolă” ideea unui statut de membru asociat pentru Canada, avertizând cu posibile tarife ridicate. În Europa, deși Franța susține legăturile strânse, ministrul Jean-Noël Barrot a cerut o analiză amănunțită a proiectului, în timp ce diplomații europeni remarcă lipsa unei baze juridice pentru noțiunea de „membru asociat”.
Washington Post oferă o perspectivă critică, descriind orientarea lui Carney drept o posibilă „mare aventură nefericită”. Publicația americană avertizează că Canada ar putea înlocui dependența de Washington cu reglementările europice, precum GDPR sau politicile fiscale comune. În acest context, Mark Carney a folosit o metaforă pentru a explica necesitatea coeziunii: în fața unei „furtuni puternice”, un copac singur va cădea, în timp ce o pădure întreagă va rezista.
Contextul geopolitic actual este marcat de o încercare de reconfigurare a puterilor economice și de securitate. În timp ce Canada își caută noi alianțe, alte entități precum producătorul chinez BYD plănuiesc expansiunea în Europa prin construirea de fabrici auto și de baterii. Această perioadă de tranziție este marcată de o competiție intensă între blocuri, unde suveranitatea strategică și controlul asupra resurselor critice devin elemente esențiale de negociere.
