Sute de mii de persoane au organizat manifestări fără precedent în Madrid și în alte orașe majore din Spania, marcând un val de proteste sociale extrem de puternic. Această agitație este determinată de criza profundă a locuințelor, de prețurile uriașe ale chiriilor și de abuzurile fondurilor de investiții care dețin proprietăți. Populația manifestă împotriva nivelului scăzut de trai și a dificultăților economice, într-un climat de nemulțumire generală față de clasa politică actuală.
Problema locuințelor a ajuns la un punct critic, deoarece costul chiriei depășește adesea salariul mediu al cetățenilor. Această situație îi forțează pe mulți oameni să locuiască în sate din Comunitatea Madridului pentru a naveta către oraș, deși și acolo prețurile au crescut. Tinerii și persoanele în vârstă de 35-40 de ani sunt cei mai afectați, fiind nevoiți să locuiască cu părinții, neputând să își întemeDieze proprii familii. Pe 11 noiembrie 2026, sindicatele au convocat o grevă generală pentru a protesta aceste condiții de viață.
Pe lângă criza imobiliară, societatea spaniolă se confruntă cu o situație energetică dificilă și cu probleme de corupție în aparatul de stat. Oamenii au ajuns să limiteze consumul de energie, evitând folosirea luminilor sau a electrocasnicelor în anumite intervale pentru a economisi. În același timp, există o percepție de corupție generalizată, unde posturile din sistemul de stat sunt ocupate prin influență, nu prin merit. Această realitate creează o prăpastie între clasa superioară și restul populației care suferă de sărăcie.
Situația economică este agravată de o datorie publică masivă, care în iulie 2026 a atins nivelul de 99,9% din PIB, conform datelor Banca Națională a Spaniei. Deși această cifră este mai mică decât în perioada pandemiei, când datoria a ajuns la 124%, vulnerabilitatea economiei rămâne ridicată. Expertul Silvia Marcu subliniază că datoria poate crește din cauza fragilității economice și a modului în care împrumuturile între guvernul central și guvernele regionale sunt gestionate. Această presiune financiară afectează direct capacitatea de trai a întregii populații.
Gestionarea migrației rămâne un subiect tensionat, fiind descrisă ca un model deficient care nu oferă o integrare reală, ci doar o supraviețuire precară. Deși integrarea României în UE în 2007 a facilitat circulația cetățenilor români, barierele birocratice și prejudecțiile persistă pe piața muncii. Mulți imigranți sunt utilizați în sectoare precum îngrijirea bătrânilor sau menajul, dar fără a beneficia de drepturi sociale sau legalizare completă. Această lipsă de politici comune la nivel european alimentează discursurile naționaliste și xenofobe.
Instabilitatea politică a dus la anunțarea alegerilor anticipate pentru data de 5 octombrie, pe fondul unor crize sociale și teritoriale. Decizia premierului Sánchez de a convoca scrutinul a survenit după evenimente precum evacuarea unei persoane vârstnice și tensiunile din Ceuta. În acest context, forțele de extremă dreapta, precum VOX, și partidul de opoziție Partido Popular câștigă teren prin discursurile despre securitate și migrație. Tinerii fără locuințe au creat un tabără de protest în Puerta del Sol, refuzând să plece până nu primesc soluții.
