Victoria partidului Rusia Unită în alegerile parlamentare recente a fost un pas planificat de Kremlin pentru a crea iluzia unei majorități covârșitoare. Această victorie transmite mesajul că întreaga populație susține politicile militare ale țării, redefinind astfel conceptul de cetățenie prin prisma sprijinului acordat războiului. Rezultatele electorale servesc drept mandat pentru continuarea acțiunilor militare, transformând participarea la vot într-o formă de complicitate cu regimul.
Sondajele realizate de Centrul Levada arată însă o scădere a satisfacției interne, cu o diminuare de aproape 20 de puncte procentuale a celor care consideră operațiunea specială un succes. Popularitatea președintelui a scăzut cu 12%, într-un regim autocratic personalist, în timp ce moralul populației este în continuă declin. Această stare de neliniște este alimentată de posibilitatea unei noi mobilizări militare și de presiunile economice constante.
Presiunile economice sunt accentuate de cheltuielile militare masive și de creșterea prețurilor la combustibil, factori care au alimentat inflația. Începând cu luna octombrie, o majorare a tarifelor la utilități va amplifica aceste dificultăți pentru cetățeni. În paralel, există temeri constante legate de restricțiile severe impuse pe internet și de criza nesfârșită a combustibilului, elemente care contribuie la o stare de urgență permanentă în societatea rusă.
Pentru a menține controlul, Kremlinul a impus o mentalitate de asediu și a eliminat orice voce de opoziție prin represiune drastică. Un exemplu relevant este cazul partidului Iabloko, unde membrii au fost arestați, iar liderul Lev Șlosberg a fost condamnat la 11 ani de închisoare. Această strategie de consolidare a unității absolute prin forță este utilizată pentru a justifica escaladarea conflictului atât pe plan extern, cât și pe cel intern.
Escaladarea militară este utilizată și ca armă pe parcursul iernii, prin atacuri asupra rețelei electrice pentru a lăsa Ucraina să înghețe. Experții discută despre diverse modalități, inclusiv nucleare, prin care Rusia ar putea amplifica conflictul. În același timp, Putin a intensificat discursurile și vizitele oficiale, inclusiv în zone disputate, pentru a provoca partenerii internaționali și pentru a menține populația mobilizată emoțional și spiritual în jurul războiului.
În contextul geopolitic actual, Rusia se confruntă cu o criză a viitorului, neavând o direcție clară de ieșire din conflictul prelungit. Deși administrația Trump încearcă să ofere posibile căi de negociere, Kremlinul pare determinat să tragă de timp. Această strategie de supraviețuire prin conflict este marcată de o retorică a isteriei și de utilizarea violenței ca instrument de control social și politic.
