Gadi Eisenkot, fostul șef al Statului Major al armatei israeliene, a devenit principalul rival al premierului Benjamin Netanyahu în contextul alegerilor ce vor avea loc pe 27 octombrie. Candidatul de 66 de ani, care a crescut în Tiberias și Eilat, reprezintă o figură centrală în noua competiție politică din Israel. Originea sa de fiu al unor imigranți marocani ar putea face istorie, acesta fiind potențialul prim premier de origine mizrahi din țară.
Cariera politică a lui Eisenkot a început oficial în anul 2022, după o activitate militară de peste patru decenii. Între anii 2015 și 2019, acesta a ocupat funcția de șef al Statului Major, o poziție de o importanță strategică majoră. Deși s-a alăturat cabinetului de război condus de Netanyahu după atacul Hamas din 7 octombrie 2023, Eisenkot a decis să părăsească acest grup în iunie 2024, invocând absența unei strategii clare pentru perioada de după conflict.
Partidul său politic, Yashar, este evaluat în sondajele recente cu un număr de aproximativ 20-23 de mandate, deși formarea unei majorități parlamentare pare un proces dificil. Programul său include măsuri stricte, precum impunerea serviciului militar sau a celui național obligatoriu pentru toți cetățenii. De asemenea, Eisenkot propune deschiderea unei comisii de anchetă pentru a investiga eșecurile de securitate care au avut loc în urma atacurilor din 7 octombrie.
Pe planul securității regionale, pozițiile lui Eisenkot sunt marcate de fermitate, susținând necesitatea eliminării conducerii Hamas și a împiedicării Iranului de a obține arma nucleară. Totuși, el critică lipsa unei abordări diplomatice și afirmă că „atât timp cât Netanyahu este în funcție, Hamas rămâne la putere”. În ceea ce privește teritoriile, el respinge soluția celor două state și se opune anexării oficiale a Cisiordaniei, precum și violențelor comise de coloniști.
Tragedia conflictului actual l-a afectat direct pe Eisenkot, acesta pierzându-și fiul cel mic și doi nepoți în timpul luptelor. Această experiență personală se adaugă la parcursul său militar, oferindu-i o perspectivă diferită asupra gestionării războiului. În prezent, focusul său rămâne pe stabilitatea securității interne și pe nevoia unei viziuni de lungă durată pentru regiune, în opoziție cu managementul actual al guvernului.
Instabilitatea geopolitică din Orientul Mijlociu și tensiunile din regiune au un impact profund asupra echilibrului de putere internațional. Evoluțiile militare și politice din această zonă afectează nu doar stabilitatea locală, ci și dinamica globală a securității, influențând deciziile marilor puteri și modul în care conflictele regionale sunt gestionate la nivel diplomatic și militar pe termen lung.
