Germania analizează o reformă majoră a legislației muncii, care vizează înlocuirea limitei zilnice a timpului de lucru cu o limită săptămânală. Propunerea, care urmărește oferirea unei flexibilități sporite companiilor, a generat dezacorduri între partidele din coaliția de guvernare și sindicate. În prezent, legislația germană limitează programul de lucru la opt ore pe zi, cu posibilitatea extinderii la zece ore dacă media de opt ore este menținută într-o perioadă de referință de șase luni sau 24 de săptămâni.
Alianța conservatoare, formată din Uniunea Creștin-Democrată și Uniunea Creștin-Socială, susține această schimbare, care este prevăzută în acordul de guvernare cu Partidul Social-Democrat. Obiectivul principal este distribuirea mai flexibilă a orelor de lucru în funcție de volumul de activitate, facilitând astfel organizarea în sectoare precum industria, turismul sau ospitalitatea. Friedrich Merz susține această direcție, argumentând că turele mai lungi, urmate de perioade mai mari de repaus, ar putea ajuta angajații să își gestioneze mai eficient timpul liber.
Asociațiile patronale susțin că regulile actuale limitează eficiența muncii, în special în sectoarele cu activitate sezonieră sau cu variații mari ale cererii. Reprezentanții mediului de afaceri consideră că o limită săptămânală ar permite adaptarea programelor la nevoile operaționale ale companiilor. Un exemplu de activitate deja organizată în ture de 12 ore este rafinăria biochimică UPM din Leuna, însă aceasta este permisă prin normele actuale și nu reprezintă o regulă generală pentru toate profesiile.
Opoziția sindicatelor este fermă împotriva relaxării limitei zilnice, avertizând că prelungirea timpului de muncă poate reduce perioada de odihnă și poate accentua oboseala. Social-democrații insistă pe necesitatea unor garanții care să împiedice impunerea unilaterală a programului de către angajatori și să protejeze drepturile lucrătorilor. Există îngrijorări legate de posibilitatea ca angajații să nu poată refuza turele prelungite, transformând flexibilitatea într-o obligație impusă de mediul de afaceri.
Proiectul elaborat de Ministerul Federal al Muncii, condus de Bärbel Bas, a inclus condiții precum acordurile colective și înregistrarea electronică a timpului de lucru, însă acestea au fost criticate de conservatori. La data de 18 octombrie, nu exista un acord final asupra reformei, dezacordurile persistând în toamna anului 2026. În contextul european, directiva privind timpul de lucru stabilește o medie maximă de 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, dar nu obligă statele membre să renunțe la limitele zilnice mai stricte.
Regulamentele europene impun standarde minime pentru perioada de repaus zilnic și săptămânal, asigurând protecția sănătății la locul de muncă. Orice reformă germană care trece la o limită săptămânală trebuie să respecte aceste cerințe și să mențină garanțiile naționale privind sănătatea angajaților. Trecerea la un nou model de programare nu ar trebui să elimine drepturile fundamentale ale lucrătorilor de a avea perioade de odihnă adecvate.
