Indicele global al sărăciei multidimensionale a înregistrat o creștere pentru prima dată de la instituirea sa în anul 2010. Conform datelor furnizate de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), numărul persoanelor afectate de această problemă a crescut până la 1,2 miliarde de oameni. Această evoluție negativă a fost prezentată luni, bazându-se pe ultimele analize realizate de agenția ONU și de centrul de cercetare Inițiativa Oxford privind sărăcia și dezvoltarea umană (OPHI).
Raportul anual pentru anul 2026 indică faptul că numărul persoanelor care trăiesc în stare de sărăcie „acută” a crescut cu 51,5 milioane de persoane față de anul precedent. Această majorare reprezintă prima creștere înregistrată în ultimele șaisprezece ani, conform celor două organizații internaționale. Administratorul PNUD, Alexander De Croo, a subliniat că această situație trebuie să fie privită ca un semnal de alarmă pentru întreaga lume, având în vedere complexitatea dificultăților întâmpinate de populație.
Problemele identificate de Alexander De Croo includ un cerc vicios format din foamete, lipsa accesului la educație, precum și accesul inadecvat la electricitate și apă curată. Datele arată că mai mult de jumătate din persoanele afectate, adică 51,5%, sunt copii. Totuși, organizațiile menționează că creșterea demografică joacă un rol major în această majorare a cifrelor, notând în același timp că date noi au fost disponibile doar pentru 13 din cele 108 țări incluse în raportul de analiză.
În ciuda tendinței generale de creștere, raportul oferă și aspecte de progres, menționând că în ultimii cincisprezece ani, 33 de țări au reușit să înjumătățească proporția populației care trăiește în sărăcie. Printre acestea se numără șase țări din Africa Subsahariană, în timp ce cel mai rapid progres a fost observat în Asia, în special în China și Vietnam. Alexander De Croo a insistat că progresul este posibil prin acțiuni decisive și abordări colective ale provocărilor, nu prin soluții individuale.
Sărăcia extremă continuă să afecteze disproporționat zonele rurale, unde trăiesc aproximativ 83,3% dintre săracii lumii. Majoritatea persoanelor aflate în această situație rezidă în Africa Subsahariană și în Asia de Sud, inclusiv în subcontinentul indian, care este cea mai dens populată regiune de pe glob. Analiza evidențiază dificultatea de a combate fenomenul în zonele izolate, unde accesul la infrastructura de bază rămâne critic pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației.
Monitorizarea indicatorilor de sărăcie multidimensională este un proces global care urmărește nu doar veniturile, ci și lipsurile în domeniile sănătății, educației și standardului de locuire. Această metodologie permite organizațiilor internaționale să identifice zonele de vulnerabilitate care nu sunt captate de indicatorii economici simpli, oferind o imagine mai complexă asupra dezvoltării umane în diverse regiuni ale planetei.
