Senatul Italiei a aprobat miercuri legea care stabilește cadrul legal pentru revenirea țării la utilizarea energiei nucleare. Această decizie vine la aproape patru decenii după ce programul nuclear al Italiei a fost abandonat în urma accidentului de la Cernobîl. Guvernul condus de Giorgia Meloni susține că această tranziție este esențială pentru securitatea energetică a națiunii și pentru îndeplinirea obiectivelor climatice stabilite.
Proiectul de lege a fost votat în Senat cu 81 de voturi pentru și 51 de voturi împotrivă, în timp ce șapte senatori au ales să se abțină. Textul legislativ a primit anterior aprobarea Camerei Deputaților. Deși legea creează bazele juridice pentru ca proiectele nucleare să fie propuse, evaluate și autorizate în viitor, aceasta nu permite în acest moment construcția efectivă a unor reactoare nucleare în țară.
Executivul italian va dispune de un termen de 12 luni pentru a elabora normele de aplicare necesare. Acestea vor viza autorizarea reactoarelor, stabilirea standardelor de siguranță, gestionarea deșeurilor radioactive și definirea criteriilor pentru alegerea viitoarelor amplasamente. Planul guvernului nu vizează reactoarele de mari dimensiuni din trecut, ci se concentrează pe reactoare modulare mici, cunoscute sub denumirea de SMR (Small Modular Reactors), precum și pe alte tehnologii nucleare avansate.
Necesitatea acestui pas este justificată de creșterea cererii de energie, pe fondul electrificării locuințelor, a industriei și a transporturilor. De asemenea, extinderea centrelor de date și a altor tehnologii mari consumatoare de energie vor pune presiune pe rețea. Susținătorii tehnologiilor SMR susțin că aceste reactoare modulare ar putea oferi o flexibilitate sporită și ar putea fi construite mult mai rapid decât centralele nucleare convenționale.
Totuși, proiectul se confruntă cu obstacole semnificative, inclusiv lipsa unui depozit național permanent pentru deșeurile radioactive, care sunt păstrate în prezent în facilități temporare. Analistul Michele Governatori a subliniat că, deși cadrul de reglementare este pozitiv, acesta ar putea evidenția interesul limitat al investitorilor privați pentru tehnologii care nu sunt încă competitive sau pregătite. Costurile sunt mari, estimările industriei situând un reactor modular de 300 de megawați între 3 și 6 miliarde de euro.
Italia a fost în trecut una dintre țările europene care au investit timpuriu în acest domeniu, având patru reactoare în funcțiune. Programul a fost abandonat după referendumul din 1987, organizat după accidentul de la Cernobîl, iar în 2011 cetățenii au respins din nou energia nucleară după incidentul de la Fukushima. Din acea perioadă, Italia a devenit un mare consumator de energie electrică produsă de centrale nucleare din țările vecine.
