Senatul Italiei a dat undă verde noii legislații care facilitează revenirea țării la utilizarea energiei nucleare, marcând un pas major în strategia de securitate energetică. Măsura a fost adoptată cu 81 de voturi pentru, 51 împotrivă și șapte abțineri, venind în completare după ce Camera Deputaților oferise deja aprobarea necesară. Această decizie reprezintă unul dintre pilonii principali ai guvernului condus de Giorgia Meloni pentru consolidarea autonomiei energetice și atingerea obiectivelor climatice naționale.
Noua lege nu autorizează construcția imediată a unor centrale, ci stabilește cadrul juridic necesar pentru dezvoltarea tehnologiilor nucleare de nouă generație. În următoarele 12 luni, guvernul va pregăti decrete specifice privind autorizarea reactoarelor, standardele de siguranță și gestionarea deșeurilor radioactive. De asemenea, legislația permite stabilirea criteriilor pentru alegerea viitoarelor amplasamente, punând bazele unei tranziții tehnologice care vizează în principal reactoarele modulare mici, cunoscute sub acronimul SMR, și alte tehnologii nucleare avansate.
Susținătorii noilor tehnologii, precum reactoarele SMR, argumentează că acestea pot fi mai sigure, mai flexibile și mai rapide de construit comparativ cu reactoarele nucleare tradiționale. Ministrul italian al Mediului și Securității Energetice, Gilberto Pichetto Fratin, a calificat votul de miercuri drept un moment istoric. Acesta a declarat că energia nucleară, atunci când este integrată cu sursele regenerabile, constituie o tehnologie câștigătoare care poate oferi rezultate extraordinare pentru securitatea energetică a țării.
Executivul de la Roma justifică această schimbare prin creșterea estimată a consumului de electricitate și necesitatea reducerii dependenței de energia importată. Electrificarea transporturilor, a locuințelor și dezvoltarea centrelor de date vor pune presiune pe rețea, necesitând o sursă stabilă. Deși Italia nu mai produce electricitate în centrale nucleare proprii, țara consumă energie provenită din centrale nucleare aflate în alte state europene, o situație agravată de contextul geopolitic actual.
Opinia publică pare să se schimbe, un sondaj realizat în iunie 2026 de compania Only Numbers indicând faptul că aproximativ 55% dintre italieni susțin centralele nucleare de nouă generație. Totuși, rămân provocări tehnice și financiare majore, precum lipsa unui depozit național permanent pentru deșeurile radioactive și costurile ridicate. Pentru un singur reactor modular de 300 MW, estimările din industrie indică un cost între 3 și 6 miliarde de euro, fără a include infrastructura suplimentară.
Istoricul energetic al Italiei este marcat de o schimbare radicală după accidentul de la Cernobîl din 1986. În 1987, un referendum a dus la abandonarea programului nuclear, iar un nou vot organizat în 2011, după accidentul de la Fukushima, a blocat din nou orice tentativă de revenire la această sursă de energie. Astăzi, experții de la ECCO avertizează că, deși cadrul de reglementare este pozitiv, interesul investitorilor privați rămâne redus pentru tehnologii care nu sunt încă suficient de competitive comercial.
