O săptămână intensă de activități diplomatice, de la discursul din fața Adunării Generale a ONU până la summitul de la Casa Albă, a evidențiat limitele puterii lui Donald Trump. Deși președintele SUA a încercat să își reafirme prezența pe scena mondială, mulți analiști consideră că acesta este copleșit de problemele interne și externe. Printre acestea se numără extinderea conflictului cu Iranul, care a afectat prețurile la benzină în SUA, și deteriorarea relațiilor cu aliații, în contextul provocărilor chineze în domeniul inteligenței artificiale.
În cadrul discursului de la ONU, Donald Trump a adoptat o poziție extrem de dură, lansând o amenințare de a „anihila” Iranul dacă acesta nu acceptă un acord. Președintele și-a apărat abordarea coercitivă față de Venezuela, utilizând o retorică dură prin care a afirmat că „câștigătorului îi revine prada”. Totodată, acesta a sugerat că procesul de mobilizare a armatei SUA pentru obiectivele internaționale ar putea continua, încercând să demonstreze că America rămâne o putere capabilă să își impună voința.
Summitul de la Casa Albă cu liderul chinez Xi Jinping a oferit o imagine diferită, fiind descris ca fiind bogat în ceremonii, dar sărac în substanță. Singurul rezultat tangibil a fost prelungirea cu două luni a armistițiului comercial dintre cele două economii, care urma să expire în noiembrie. În timp ce Donald Trump a evitat să publice divergențele, mass-media de stat chineză a raportat că Xi Jinping l-a îndemnat pe președintele SUA să se opună independenței Taiwanului, insulă aflată în centrul disputelor dintre Washington și Beijing.
Relația cu China este marcată de o ezitare a lui Donald Trump, în ciuda abordării sale agresive bazate pe tarife. Această precauție pare să fie dictată de controlul exercitat de Beijing asupra mineralelor rare, resurse esențiale pentru industria tehnologică și auto. Brett Bruen, fost consilier în administrația Obama, a observat că, deși Donald Trump pare să promoveze o lume în care „dreptul îl are cel mai puternic”, acesta devine foarte ezitant atunci când interacționează cu puterea chineză în ascensiune.
Conflictul cu Iranul, declanșat pe 28 februarie alături de Israel, rămâne o provocare majoră, extinzându-se acum și către Yemen și coridorul maritim al Mării Roșii. Această situație militară și economică este extrem de nepopulară în SUA și riscă să afecteze Partidul Republican la alegerile de la jumătatea mandatului. Aliații europeni și asiatici au refuzat deja cererile lui Donald Trump de asistență pentru acest conflict, iar lideri precum Emmanuel Macron sau Luiz Inacio Lula da Silva au criticat abordările sale de tipul „legea junglei”.
Evoluția actuală a politicii externe americane reflectă o schimbare de paradigmă față de perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial, când Washingtonul a ajutat la crearea ordinii globale bazate pe reguli. În prezent, diverse țări, inclusiv Canada, Rusia sau China, par mai dispuse să respingă direct deciziile președintelui SUA. Această rezistență internațională apare într-un moment în care influența președintelui este pusă la încercare de impasuri diplomatice și presiuni electorale interne.
