Secretarul de stat american Marco Rubio începe luni, 5 octombrie, un turneu european care include opriri în Islanda, Grecia și Portugalia. Această deplasare are loc într-un moment marcat de tensiuni geopolitice și controverse diplomatice semnificative. Vizita sa este programată în contextul unor acuzații privind presiunile exercitate de reprezentanții SUA asupra guvernelor europene și al unor schimbări în dinamica securității regionale.
Prima etapă a turneului este Islanda, unde Marco Rubio se întâlnește cu oficiali pentru a discuta cooperarea în domeniile economiei și securității. Această vizită urmează acordului de securitate privind Groenlanda, semnat în marja Adunării Generale a Națiunilor Unite de la New York. Washingtonul intenționează să înființeze două noi baze militare, consolidând astfel prezența în Arctica, o regiune de interes pentru Rusia și China.
La Atena, secretarul de stat este așteptat la mijlocul săptămânii pentru un „dialog strategic” axat pe securitatea regională și energetică. Grecia ocupă o poziție de nod cheie în sud-estul Europei pentru transportul gazelor naturale, având în vedere fragilitatea căilor de aprovizionare cauzată de războaiele din Iran și Ucraina. Marco Rubio ar putea folosi această ocazie pentru a reveni asupra discursului său de la München despre declinul Occidentului.
În paralel, vizita lui Marco Rubio coincide cu un scandal diplomatic ce o implică pe ambasadoarea SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle. Presa americană, inclusiv The Wall Street Journal, a raportat posibile conflicte de interese și acuzații că aceasta ar fi amenințat să folosească influența Statelor Unite pentru a exercita presiuni asupra guvernelor europene. Deputatul democrat Gregory Meeks a solicitat explicații oficiale, iar Congresul SUA solicită o anchetă.
Turneul se va încheia cu o scurtă escală la Lisabona, după trecerea prin Grecia. În Islanda, importanța strategică a insulei a crescut în urma tensiunilor din Arctica, deși țara nu are o armată proprie. Reykjavik a reacționat anterior la o hartă publicată de Donald Trump, considerând-o total inadecvată. Islandezii au respins recent, printr-un referendum, reluarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.
Istoricul relațiilor de securitate arată că Islanda se bazează pe NATO și pe un acord bilateral de apărare cu Statele Unite încheiat în 1951. De la obținerea independenței în 1944, insula a funcționat fără o forță militară proprie, relyind pe parteneriate internaționale pentru protecția teritoriului. Această structură de securitate este esențială în contextul noilor baze militare planificate de Washington în regiunea Groenlandei.
