Reprezentanții partidului de guvernământ din Georgia, Visul Georgian, au început să promoveze o nouă interpretare a Tratatului de la Gheorghievsk din 1783. Această decizie istorică, prin care estul Georgiei a intrat sub suzeranitatea Imperiului Rus, este acum prezentată de oficiali ca fiind o alegere înțeleaptă. Argumentul principal este că semnarea acordului de către regele Erekle al II-lea a permis supraviețuirea națiunii și a statalității georgiene într-un moment de existențială vulnerabilitate.
Premierul georgian Irakli Kobahidze Kobahidze a susținut că acest tratat a avut un rol crucial în salvarea țării. Deși Rusia nu a respectat ulterior prevederile acordului, Kobahidze Kobahidze a argumentat că decizia a funcționat timp de aproape 20 de ani. El a descris actul ca pe o „alegere civilizațională” și a afirmat că, prin acest pas, Georgia a reușit să își păstreze identitatea distinctă, bazată pe valori creștine și rădăcini europene, în ciuda presiunilor externe.
Această nouă retorică a fost susținută și de alți membri ai Visului Georgian, precum deputatul Davit Matikașvili sau Gia Volski. Aceștia susțin că, în fața unei amenințări constante, un stat mic este nevoit să facă alegeri pragmatice în favoarea unui vecin mai puternic pentru a evita dispariția. Gia Volski a menționat că acest proces a ajutat la evitarea unei situații în care Georgia ar fi devenit vasala unei culturi musulmane sau ar fi dispărut complet ca popor.
Opoziția prooccidentală și diplomații, precum Gia Japaridze, critică dur această abordare, avertizând că ea ar putea pregăti terenul pentru compromisuri politice actuale cu Moscova. Criticii amintesc faptul că Rusia a încălcat tratatul prin invazia lui Agha Mohammad Khan din 1795 și prin anexarea regatului Kartli-Kaheti în 1801. Ei se tem că prezentarea acordului ca pe un succes pragmatic ar putea justifica concesiile actuale în relația cu Federația Rusă.
Pe fondul acestor declarații, liderul partidului prorus Solidaritate pentru Pace, Mamuka Pipia, a propus conceptul de „Gheorghievsk 2”. Acesta ar reprezenta un nou tratat de alianță între Georgia și Rusia, pe care Pipia îl descrie ca fiind unul între parteneri egali. Această inițiativă vizează și eliminarea din Constituția Georgiei a articolelor care obligă țara să urmărească integrarea în UE și NATO, marcând o divergență majoră față de poziția partenerilor occidentali.
Contextul geopolitic actual este marcat de o deteriorare a relațiilor dintre Tbilisi și partenerii occidentali, proces în care parcursul Georgiei către aderarea la Uniunea Europeană a fost suspendat. În timp ce guvernul menține oficial că Georgia este o țară europeană, discursul utilizat reia elemente din narațiunea Rusiei despre rolul imperiului ca protector în Caucazul de Sud. Această schimbare de ton este observată cu interes și de presa rusă, care salută revenirea la o atitudine respectuoasă față de acordurile istorice.
