O nouă coaliție politică de stânga din Berlin, formată din SPD, Verzii și Die Linke, pregătește un plan de expropriere care ar putea afecta grav sectorul imobiliar privat. Partidele au convenit asupra unui document comun care ar permite municipalității să preia în proprietate publică portofoliile de locuințe ale companiilor care dețin peste 10.000 de unități în oraș. Această mișare strategică ar putea genera pierderi de până la 8 miliarde de euro pentru compania Vonovia, cel mai mare proprietar de locuințe din Europa.
Vonovia se află într-o poziție vulnerabilă, deoarece deține aproximativ 140.000 de apartamente în Berlin, ceea ce înseamnă că majoritatea portofoliului său ar intra sub incidența noii măsuri. Proiectul de lege oficial este programat pentru mijlocul anului 2028, iar compensațiile totale pentru expropriere ar fi plafonată la 16 miliarde de euro. Totuși, auditorii municipali au semnalat că această sumă pare nerealistă, estimând că costurile reale vor fi mult mai ridicate.
Reacția piețelor financiare a fost imediat negativă, reflectând incertitudinea creată de riscul de reglementare. Acțiunile Vonovia se tranzacționează în jurul valorii de 16,50 €, un nivel apropiat de minimul de pe ultimul an. Instituții financiare precum Morgan Stanley au retrogradat acțiunile la „subponderare”, reducând ținta de preț de la 25 € la 14 €, în timp ce Jefferies a ajustat și ea estimările, invocând costurile de finanțare și evaluările imobiliare.
Din cauza lipsei de certitudine investițională, directorul executiv Luka Mucic a decis suspendarea noilor proiecte rezidențiale din Berlin. Deși aproximativ 1.000 de apartamente aflate deja în proces de construcție vor fi finalizate, activitatea de dezvoltare este înghețată. Compania susține că planurile de expropriere sunt neconstituționale și nu au temei juridic, anticipând că procesul va fi disputat intens în instanțe pentru a opri preluarea forțată a proprietăților.
Contextul politic german adaugă presiune asupra deciziilor, în condiții de ascensiune a partidelor de extremă dreaptă, precum AfD. Partidele tradiționale simt nevoia să demonstreze că pot gestiona costul vieții, însă măsurile propuse de Berlin ar putea contrazice eforturile de la nivel federal de a atrage investiții globale. În acest timp, randamentele obligațiunilor au atins niveluri record, neîntâlnite din anul 2002, agravând presiunea asupra proprietarilor îndatorați.
Această criză imobiliară din Berlin nu este un fenomen izolat, reflectând o problemă de accesibilitate a locuințelor care afectează întreg continentul european. În orașe cu piețe imobiliare dinamice, creșterea vertiginoasă a chiriilor a dus la referendumuri și presiuni politice pentru controlul mai mare asupra proprietăților private. În Germania, disputele privind dreptul de proprietate și rolul statului în piața locuințelor rămân subiecte juridice și politice extrem de sensibile.
