Un potențial summit între Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping ar putea transforma temerile privind declinul Occidentului într-o realitate geopolitică concretă. Propunerea de organizare a unei astfel de întâlniri în China, luna viitoare, ar putea reprezenta un pas decisiv către o nouă ordine mondială. Această reconfigurare ar pune sub semnul întrebării securitatea statelor mai mici, care ar putea deveni dependente de înțelegerile dintre marile puteri.
În ultimele săptămâni de mandat, Donald Trump ar putea exercita o influență considerabilă asupra politicii externe, în ciuda posibilelor limitări legislative interne. Republicanii riscă să piardă controlul asupra Camerei Reprezentanților, iar președintele ar putea fi confruntat cu anchete și proceduri de destituire. Spre deosebire de predecesorii săi, precum George H. W. Bush sau Barack Obama, ambițiile lui Trump nu par să fie orientate spre inițiative de pace, ci spre o abordare care ar putea fi destabilizatoare.
Relația cu Moscova și Beijingul indică o schimbare de paradigmă, în timp ce interesele Ucrainei par să fie sacrificate. Donald Trump a afirmat recent că Rusia s-a comportat bine în privința Ucrainei, iar emisorul american Steve Witkoff l-a descris pe Vladimir Putin drept un „umanitar” în urma unei întâlniri la Moscova. Această linie politică sugerează o dorință de a impune o ordine bazată pe sfere de influență, favorizând liderii autoritari în detrimentul solidarității cu democrațiile.
Consecințele pentru Europa ar putea fi masive, depășind impactul asupra situației din Ucraina, mai ales dacă Washingtonul va refuza sprijinul pentru apărarea statelor amenințate de Rusia. În Asia de Est, retragerea garanțiilor de securitate americane ar pune în dificultate Taiwan, Coreea de Sud, Japonia și Australia. China ar putea folosi această oportunitate pentru a-și extinde controlul maritim în Marea Chinei de Est și în Marea Chinei de Sud, beneficiind de o imagine internațională îmbunătățită.
Strategia de securitate națională a administrației Trump reflectă această orientare, criticând aliații tradiționali din Europa și Asia de Est. Documentul de 33 de pagini evită criticile directe la adresa Rusiei și Chinei, descriind China ca pe o țară „bogată și puternică”. În loc să susțină necesitatea înfrângerii lui Putin, strategia pune accent pe posibilitatea ca Statele Unite să contribuie la îmbunătățirea relațiilor dintre Europa și Rusia, sublinind că interesele americane sunt prioritare.
Această evoluție marchează o tranziție de la o lume multipolară, care includea Uniunea Europeană, către una în care Moscova pare să ia locul Bruxellesului. Miza acestui nou echilibru include controlul lanțurilor de aprovizionare, al platformelor tehnologice și al resurselor de combustibili fosili. În acest context, securitatea regională va depinde tot mai mult de acordurile de la nivel înalt dintre Washington, Moscova și Beijing, schimbând fundamental geopolitica globală.
